Cornel Gabriel Caian

Măcar o cameră a ramelor goale. Un mic muzeu al posibilului… În care să te poți citi, În fiecare zi, ca pe o frază Ce își refuză punctul, Ca pe o simfonie neterminată. Iată-mă în… Citește mai mult »Rame

Îmi plac aeroporturile, Cu stewardese parfumate, Cu aglomerația lor de navetiști de lux, Citind le monde diplomatique, Și de turiști bezmetici, Verificându-și hărțile și telefoanele, Făcând poze şui, cu aripa avionului…  Cui nu îi plac… Citește mai mult »Aeroporturi goale

Nimic nu anunța dezastrul În dimineaț-aceea liniștită, Când lăsam aburul cafelei să mă îmbete, Priveam ploaia şi văd, Oh, clipă fatidică, Văd silueta, ca un semn de exclamare… Încotro mergi de parcă știi prea bine?… Citește mai mult »Silueta

Mi-am vizitat oracolul, O pictoriță bătrână şi oarbă, Care abia cunoștea vorbele, Mi-a atins fața cu mâinile Neverosimil de frumoase Și mi-a spus: tinere, Te văd mergând Pe o bicicletă înaripată; Deodată te opreşti Din… Citește mai mult »Oracolul

Știu, da, nimic nu ar mai fi de spus, Totul s-a zis, cândva, despre sori și apus, Așa cum s-a mai suferit cu stil, maiestuos, S-a mai simțit enorm, s-a văzut monstruos, S-a râs în… Citește mai mult »Ce ar mai fi de spus

Să nu mă judeci iar grăbit Și să zici că neîndoielnic, E cazul să fiu părăsit Ca un colac pe un pomelnic, Dacă-ntr-o rece zi de toamnă, Având la butonieră trandafir, Te voi lua de… Citește mai mult »Plimbare

Nu-mi lua cuvintele în grabă, Nu te întrista prea devreme, Nu te bucura prea ușor, Pe Tărâmul lor, al vorbelor.   Când ți-am spus “râu” Nu era nicio apă, Doar ceva ce curgea în mine… Citește mai mult »Vorbe

Hai să facem mișto de moarte, Să pară că nu ne pasă Când toamna începe Să ne întunece cerul Și când sclipirile însele Seamănă mai mult cu întunericul decât cu lumina. Hai să facem mișto… Citește mai mult »Hai să facem mișto