Ce să fac, un’ să plec, am copil mic, știi ce zic
să mă duc la turci, să m-apuc de fistic
am cultivat și lavandă, dar asta a fost mai demult
la noi, la Bumbești, la Pițic, profit n-am făcut
nu sunt omul unor asemenea aventuri
am fată, ce să facă la turci, să dea din buric
să o învăț să prepare cafea în ibric
nu, nu, nu, de trei ori nu!, mai bine alte orizonturi
sunt un om normal, îmi las barbă, bag iarbă, beau bere
merg la meciuri de fotbal, joc la pariuri, nu visez deșerturi berbere
vreau un trai liniștit, am un job prost plătit
și multe amintiri cu femei, toate smintite
acum am nevastă, copil, fetiță, ziceam, mai bine în țara dimineților liniștite
să mă duc în Coreea de Sud, și-acolo, ce să fac, să joc poker pe bani, să pozez nud
ce să fac, un’ să plec, stau în județul Ilfov, vara prind muște-n ceaslov
mă uit melancolic după gagici la ostrov, nu mănânc sănătos, nu-mi place nici ciorba
abia dacă gust câte un morcov, când și când, din an în Paște
s-a scumpit energia, s-a dublat factura la gaze, vin rușii, ce să fac, să umblu prin moaște
nu mai am somn, chipu-mi tot brăzdat e de cearcăne
fetița e mică, ziceam, se ține numai de boacăne
tăcut mestec în cratiță, fac ostropel
așa am gândurile și asta mi-e viața
și acesta sunt eu, Sorinel