Primul meu erou a fost
José Raúl Capablanca y Graupera
noaptea visam că învăț să închid
partidele, în stilul Capablanca
dimineața visam că joc
cel mai bun șah rapid
din toate lumile posibile

mulți ani mai târziu am ajuns
în Havana, Cuba, bătrânii europeni
când ajung acolo merg la
Casa de la Música, după tinere

eu nu eram bătrân, așa că am mers
în Cimitirul Columb, i-am lăsat
lui Capablanca la mormânt
o piesă din vechiul meu joc de șah

am mai plutit o vreme pe Malecón
sperând să iasă din apă Gloria Trillo
și să mă îndrăgostesc de ea ca Tony Soprano
în ziua în care au mers împreună la zoo
și s-au uitat la babuini, au ochii nevinovați
ca ai copiilor, spunea ea, așa spunea

dar nu a ieșit nimeni
și nu mult după aceea
poemele n-au mai avut niciun înțeles
și a și trecut viața