Rugină în cenușă
A atinge nu se învață, se simte, se gustă și se plânge de dor. Căldura pielii nu e bătută decât de moarte, iar trăirea e posibilă doar prin tine. O parte din noi… Citește mai mult »Rugină în cenușă
A atinge nu se învață, se simte, se gustă și se plânge de dor. Căldura pielii nu e bătută decât de moarte, iar trăirea e posibilă doar prin tine. O parte din noi… Citește mai mult »Rugină în cenușă
De când bunica mea și-a pierdut mințile îmi povestește cum în liceu tata a lăsat grea o fată, nu e, mamaie, tata era cu mama încă de atunci, eh, era, nu știi tu, dar dacă… Citește mai mult »Zboară
Câteodată mi se întoarce sufletul se întâmplă de obicei când văd un meci de fotbal și redevin copil am iar șase ani, trăiesc pe Aleea Zorilor și viitorul chiar ar putea să existe rămâi cu… Citește mai mult »Rămâi, suflete al meu
te uiți la pielea mea fină de bătrână care se întinde la nesfârșit eu mă uit la tălpile tale uscate care au mers lângă ale mele vară de vară prin nisipul fierbinte îmi zâmbești… Citește mai mult »inventar
viața mea e ca o iarnă comunistă una dintre cele mai grele din anii șaizeci fără brad, fără parfum de damă în viața asta infimă și ticsită de dureri tăcerea e cea mai frumoasă… Citește mai mult »iarnă
ceva din răsărit cade pe cearșaful șifonat un guguștiuc cântă într-o lacrimă încă nu e război dar e singurătate încă nu e foamete dar aud elicoptere în micul meu oraș de provincie oricum… Citește mai mult »e soare
Eram un visător prins în lanțurile ochilor tăi verzi și așa mă duceai prin lume, sclav al tuturor capriciilor nimic nu pot spune împotriva ta, nimic nu poate spune nimeni împotriva niciunei femei de pe… Citește mai mult »Visătorul
foarte târziu în viața asta am dat și eu prima muie aveam douăzeci și unu de ani sau ceva și ea era studentă la medicină ceea ce a fost bine, pentru că știa lucruri bineînțeles… Citește mai mult »Damaged goods
Nimic nu vindecă mai bine decât atingerea umană acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Bobby Fischer și tot acestea sunt și ultimele mele cuvinte în poemul acesta în care încă suntem tineri și nimic… Citește mai mult »Nimic nu vindecă mai bine decât atingerea umană
Dă-mi voie să-ți povestesc despre întunericul fantastic din anii aceia, nicio lumină nu urca pe cerul orașului slalomam printre câini fără stăpân alergam către tine, către tine la bulevard, de crengile înalte atârnau bărbați spânzurați… Citește mai mult »Spânzurați prin timp