Limba lumii Mi se plimbă pe limbă N-ar fi trebuit să te naști Îmi e scris în cerul gurii Și merg mai departe Un deget înaintea celuilalt Un călcâi în urma altui călcâi Inima e… Citește mai mult »N-ar fi trebuit să te naști
Cum să-ți mărturisesc că în prezența ta cuvinte nu aveam? Ți-am scris poemul pudic, de debut, ca o tăcere-n versuri. Păstram distanța din evlavie. Un mugur de femeie încremenit în fața ta. Cum… Citește mai mult »Inegala ta
erai femeia perfectă, puțin cochetă, puțin suspectă, puțin defectă studiai chimie, te ascultam la procesul de ardere în fabricarea a ceva nu mai știu ce, fabricai iubirea pocnind din degete, mișcând din gene știai să… Citește mai mult »Poemul despre anul 2010
’’minele sunt niște găuri negre din care ies minerii’’ așa ar putea începe poemul despre mine, cu un banc, căci ce altceva e viața omului decât o înșiruire de roast-uri pe care Cineva ți le… Citește mai mult »Poemul despre mine
în casa vagon, vizuină de șerpi și de îngeri, am pus în aceeași icoană iubirea și ura și-am aprins, cu același chibrit o candelă și-o țigară cum în același om am găsit și păcat… Citește mai mult »Mirare
Sunt mai rară decât crezi. Luminez în solitudine. Dinspre frunze, mă adun într-un nerv incandescent. Înfloresc, artezian, din centru. Nu mai sunt floarea-de-colț. Singură-mi aleg numele, culorile. Seva strălucește ca un curcubeu de laser,… Citește mai mult »Floarea-reginei
adusă de herghelii ireale pe mare, venea și atunci melancolia ca o adolescentă durdulie pasionată de filatelie mâncând înghețată cu vanilie, așa, melancolic și bucolic, eram totuși un monstru, vesteam prin tăceri lungi o altă… Citește mai mult »Poemul despre cum Dumnezeu a murit
Stau fluturi agățați De zimții unei flăcări Și-și picură, în pieptul meu Dezghețul, Când, îndreptat spre zare, Între fum și abur, Tu îți sădești, în joacă, Ca prin vis, Semințe. Dar se-adâncesc abisuri De… Citește mai mult »Aseară
nu-mi plac alcoolicii, nici sfintele, oamenii religioși îmi dau tristețe, nu speranță, și sunt în plin reportaj, înconjurat de toți aceștia, și nici nu știu când un bătrân pescar tulcean scoate pula la noi și… Citește mai mult »Poemul despre un bătrân pescar tulcean
ne-am întors tencuiţi cu pământ şi sânge cu genunchii zdrobiţi şi cu ochii prăvăliţi afară din ţeste mai puţini dar fără să ne ştim vreodată numele stăm înşiraţi umăr lângă umăr şi fiecare îşi… Citește mai mult »Ne-am întors