De noaptea mea, vreau un delfin, să tac, în apă, lângă el. Să îi citesc în gând ce-am scris, ca pe o audiogramă. Să fiu o scoică introvertită, ce-ascultă, pe-ntuneric, balansul de ocean. Să fiu spirala unui melc,… Citește mai mult »Când tata n-a murit
și trei ore mai târziu cu simbolul încă nescris intram la spitalul de nebuni, sigur o să vină, credeam în Sabrina ca într-un zeu, dar eram obosit, eram învățat să văd totul, să devin un… Citește mai mult »Poemul despre nebunul meu de negru
așa, plecând de la Botosul, colegul meu a condus tăcut tot drumul înapoi spre marele oraș, hai, că ne-a ieșit povestea, ne-a ieșit, te las la Sabrina?, unde altundeva?, am întrebat și am coborât pe… Citește mai mult »Poemul despre Sabrina
eram pe atunci la pușcărie, tânăr ziarist, căutându-l pe cel socotit simbolul țării noastre în anii de după căderea partidului unic, un aurolac pozat gol într-o stație de tramvai, un copil fugit de acasă, drogat… Citește mai mult »Poemul despre lumea asta minunată
Dragule, am vrut să îți răspund referitor la cub… E chiar perfect. Iată de ce matematica a întins peste el o cuvertură, ca pe un pat răsturnat. Acum, că ai ieșit din densitatea de a fi bărbat,… Citește mai mult »31031933
stau pe un scaun fragil și ascult poeți citind versuri de Ziua poeziei în același timp privesc prin geam spre strada Vasile Alecsandri unde trec muritori mari și mici cu mâinile-n buzunare cu plase cu… Citește mai mult »21 martie 2022
țară de căcat la noi și vulcanii sunt noroioși ascultă la tata, tati toți era securiști securiști e și acuma păi, cum am apărut noi? au futut ciobanii țiganii și oile, iată-ne dacă-i dai porcului… Citește mai mult »Poemul despre tranziție
era vânzătoare de bilete de autobuz o slujbă anostă, desigur dacă viața s-ar fi prelungit în funcție de lacrimile noastre ar fi fost și ea nemuritoare, dar uite că nu e așa așa că plângea… Citește mai mult »Poemul despre lacrimile vânzătoarei de bilete de autobuz
ai douăzeci și nouă de ani și ar trebui să ai decența să te retragi ca Ilie Dumitrescu poate o mai duci un an, poate doi dar nimic din ce se va mai întâmpla după… Citește mai mult »Poemul despre anul 2012
Suntem inseparabili ca un cuvânt ce nu permite cratimă. O literă strângându-se în brațe. Un verb ținându-se la piept. Încearcă să separi rotundul sufletelor noastre! Desperechează-mă de tine! Dă-ne perfecțiunea la o parte! Și… Citește mai mult »Inseparabili