Mașinăria
Piatra nu doarme. Are ochi să vadă, dar nu are ochi să închidă; și cu toate astea, în noaptea aia noi i-am închis. I-am închis și n-am mai știut nici de noi și nici de… Citește mai mult »Mașinăria
Prima pagină » Proză »
Proză
Must de Cartier
Ea nu vorbea cu nimeni și nimeni nu era atât de curajos încât să o oprească sau să-i spună vreun cuvânt. Tot ce puteam face era să ne întoarcem gâturile după ce trecea pe lângă… Citește mai mult »Must de Cartier
Epoca singurătăţii (2)
27 iunie 2022 d.Hr. Realizez că voi avea nevoie de o mașină. Orașul e mare, țara e mare, planeta e mare. Patru apartamente în scara mea, trei chei de mașini. Le identific repede apăsând butonul… Citește mai mult »Epoca singurătăţii (2)
Tradiția grecească
El a făcut tot ce-a putut, dar nici ea n-a stat degeaba, a spălat dușumeaua și geamurile, iar a doua zi de dimineață a venit cu o căruță plină de lucruri și cu doi oameni… Citește mai mult »Tradiția grecească
Nu era vina lui
Nu s-a dărâmat nici măcar o dată, și nu numai că nu s-a dărâmat toată, dar nu s-a dărâmat nici un colțișor, nu i s-au strâmbat colțurile, nu i s-au crăpat pereții, nu i s-a… Citește mai mult »Nu era vina lui
Epoca singurătății (1)
26 iunie 2022 după Hristos Ziua de muncă nu a fost nici lungă, nici obositoare. M-a stors, în schimb, de viață. Mă întorc robotic acasă cu metroul, înconjurat de sute nenumărate alte stafii. Simt cum… Citește mai mult »Epoca singurătății (1)
O să se dărâme
Femeia nu venea în fiecare zi, dar tânărul da, a marcat o bucată de pământ cu pari și sfoară întinsă între ei, a curățat locul și s-a apucat să sape. – Ehe, o să îmbătrânească… Citește mai mult »O să se dărâme
În cuier
Dimineața i-a dus la grădiniță Tatăl. Fata s-a oprit în prag, privind cuierul. Rămăsese o singură haină, un palton negru, cam uzat, de care era agățată o broșă albă. — De ce nu ne duce… Citește mai mult »În cuier
Ah, oamenii!
Și viața continua să curgă pe lângă noi ca râul pe care uneori, dimineața devreme îl auzeam în vale, ca ploaia pe pământul care părea că n-o să se mai poată spăla niciodată de scrum… Citește mai mult »Ah, oamenii!
Zeus
L-am iubit. O iubire care s-a urnit greoi, ca o pasăre uriașă înainte să-și ia zorul. Și, într-un fel, îl mai iubesc și acum, după ce a plecat. În lipsa resentimentelor, rămâne doar regretul că… Citește mai mult »Zeus