Băiatul își scutură sacul de pânză, iar soldățeii, verzi și roșii, tancurile, verzi și roșii, avioanele, verzi și roșii, camioanele blindate, verzi și roșii, se împrăștiară pe jos, rostogolindu-și corpurile, turelele, aripile, roțile prăfuite prin… Citește mai mult »Soldățeii
Mă obișnuisem la grădiniță, zidurile nu mi se mai păreau așa de reci și nici holurile așa de întunecate, mă obișnuisem cu ochii grei și cu lacrimile copiilor – o rochiță pătată, un genunchi zdrelit,… Citește mai mult »Regele
Noi, cei care așteptăm dincolo de porțile rotative negre, de metal, suntem toți îmbrăcați gros, cu geci largi, căptușite, închise la culoare. Purtăm căciuli, fulare și mânuși, dar dârdâim chiar și așa, e mijlocul lui… Citește mai mult »Prima și ultima oară
Bunica s-a întors într-o vineri dimineață. Era spre sfârșitul verii, dar îmi aduc aminte că zăboveam sub plapumă cu ochii închiși – casa noastră a fost dintotdeauna friguroasă – numai din când în când îmi… Citește mai mult »Șarpele casei
Nici măcar nu mai am baterie la telefon. Am apăsat de mai multe ori pe butonul de pornire, dar pe ecran îmi apare doar un cilindru gol, cu o dungă roșie lipită de fundul lui.… Citește mai mult »Așteptare
Mai era doar un an până la sfârșitul lumii sau poate nici atât, oamenii se pregăteau pentru viața de apoi, unii pentru cea din ceruri, alții pentru cea de pe pământ, la cei din urmă… Citește mai mult »Sus, pe acoperiș
Până la urmă, cam toți de aici știu că mai devreme sau mai târziu vor auzi din nou acel sunet strident care le sparge tăcerile și le strică jocurile. E un zgomot repetitiv, care nu… Citește mai mult »Salvarea
A fost odată ca niciodată un rege; fără coroană şi fără regină. De fapt, n-avea nici regat, dar el era rege în sufletul lui şi asta era tot ce conta. Lumea din jur şi-o împărţea… Citește mai mult »Regele Nucă și Regina Lămâiță
Ningea ca într-o poză alb-negru găsită printre scrisorile bunică-mii, lumina înghețase și cerul se îndoise pe la colțuri, iar tu vorbeai, vorbeai continuu, fără să respiri, fără să clipești și mai ales, fără să-ți pese… Citește mai mult »O carte cu coperți prăfoase
Mai ai, Ana, scrumiera aia de cristal sau măcar bucățile de-au mai rămas din ea? E tot ce-aș vrea să mai știu de la tine. Dacă ai păstrat cioburile alea nenorocite care s-au împrăștiat pe… Citește mai mult »Scrumiera