Evadarea
Carnea îi amorțise sub ropotul loviturilor care se luau la întrecere cu stropii de ploaie ce izbeau geamul. Încă una și încă una și încă una, din ce în ce mai repezi, însoțite de gâfâielile… Citește mai mult »Evadarea
Carnea îi amorțise sub ropotul loviturilor care se luau la întrecere cu stropii de ploaie ce izbeau geamul. Încă una și încă una și încă una, din ce în ce mai repezi, însoțite de gâfâielile… Citește mai mult »Evadarea
Sunt o muscă americană. M-am născut în Arizona acum două săptămâni. Locuiesc într-o haltă, de-a lungul liniei ferate Guadix–Hernán-Valle. Pe aici trec patru trenuri pe zi. Foarte rar coboară sau urcă vreun pasager. De la… Citește mai mult »Western
Nouă la bloc nu ne trebuie acoperișul ăsta de deasupra scărilor de la intrare. Nu ne trebuie și gata. De ani de zile o spun și o repet. O să se rupă și-o să-i cadă… Citește mai mult »Acoperișul (Partea 1)
Se rupse cu greu de visul straniu, în care știa că născuse deja, iar casa în care se afla nu era a ei, nici vreo casă cunoscută, în care mai fusese vreodată, iar totul în… Citește mai mult »Plânsul
Toată viața noastră era pe Aleea Zorilor, dar asta nu însemna că trăiam tot timpul numai și numai pe Alee. Plecam. De obicei vara – plecam. Orașul nostru era în pădure, dar la o… Citește mai mult »Cortul
Vara lui 1990 (1) Lumea nu era încă limpezită. Trecuse revoluția, îi omorâseră pe dictatori și oamenii așteptau să se mai întâmple ceva. Se întâmplau prea multe, viața începuse să capete viteză, apăruseră culorile, era… Citește mai mult »Niciodată n-a fost mai frumos (1)
Mamaia Mioara era bătrână, dar nu chiar atât de bătrână pe cât își dorea familia ei. Era o femeie mai degrabă lată decât lungă, cu ochii mici și oblici, afundați în orbite, dintre care stângul… Citește mai mult »Mioara
Dacă am fi fost japonezi, iubitule, am fi stat toată ziua în grădina noastră mică și am fi îngrijit plantele; primăvara am fi plantat lăstari, vara i-am fi udat cu o stropitoare de tablă, toamna… Citește mai mult »Dacă am fi fost japonezi
Noi urcam la schit în fiecare săptămână, Duminica, pe o potecă înodată prin pădure. Pe drumul principal suiau sătenii, de cele mai multe ori cu mașina, uneori cu căruța sau pe jos. Deasupra tuturor se… Citește mai mult »Măcar pentru o zi mântuire
HOTĂRÂT să rezolve problema, Laurentin Cranț ciocăni în ușa de sticlă a Institutului de Studii în Desfășurare. Nu se bărbierise, dar n-avea nici o importanță. Își pusese masca aia șmecheră, de fițe, primită cadou. Ciocăni încă… Citește mai mult »Hotărât