O zi fericită
E 8 dimineața. O zi oribilă. Frig, vânt. Zăpadă murdară pe marginea trotuarelor. Băltoace pe jumătate înghețate. O zi în care n-ai ce face decât să te ascunzi undeva și să aștepți să treacă timpul.… Citește mai mult »O zi fericită
Prima pagină » Proză »
Proză
Scrisoare de rămas bun
… Zlatan, perechea mea pierdută, plec de la tine pentru că te uiți la mine, dar nu mă mai vezi, plec de la tine pentru că mă auzi, dar nu mă mai asculți, plec de… Citește mai mult »Scrisoare de rămas bun
Zota, vagabondul cu vestă
În cartierul acela de oraș de provincie, Zota apăruse de vreo douăzeci de ani. Așa mi-a spus bunicul. Să fi fost ’78 când l-am văzut eu pentru prima oară. Venise la un pahar de vin,… Citește mai mult »Zota, vagabondul cu vestă
Strada Roma
Taximetristul Poftiți, domnișoară, urcați! Mai închideți ușa o dată, vă rog, să nu vă pierd pe drum, că atunci ce ne facem? Unde mergem? În Dorobanți? În Dorobanți mergem, stimată domnișoară. Da’ să știți că… Citește mai mult »Strada Roma
Cana cu cireșe
Renate plutește ca un abur pe lângă pereții albi pe care îi atinge din când în când, fără să vrea și fără să știe, ea nu pereții vrea să-i atingă, ci iarba, își trece mâinile… Citește mai mult »Cana cu cireșe
Sfârșitul războiului
Pe 24 februarie, când rușii invadaseră, încă de la primele ore, teritoriul Ucrainei, Florinel Stan prăjea aripioare de pui în bucătăria restaurantului Majestic. Bodega – mai degrabă, era situată la marginea Bucureștiului, aproape de câmp,… Citește mai mult »Sfârșitul războiului
Cronologia piticilor
La început, nu era nici urmă de pitic. Sau nu mai țin eu bine minte? De obicei, nu-mi place să-mi amintesc lucruri din copilărie. Și nu caut amintirile, ele vin spre mine singure. Pe când… Citește mai mult »Cronologia piticilor
Și?
Și? Ce și? Și cum ai petrecut? Ce să petrec? Cum ce? Revelionul. Revelionul? Bine. Ai mâncat, ai băut? Da. Ce? Ce, ce? Ce-ai mâncat? Pizza Și? Și atât. Și ai sunat-o? Am fost… Citește mai mult »Și?
Nomadul (5)
Prima dată când ajunsese aici, se gândea Gherasim, își dăduse seama că parizienii nu știu să fie fericiți. Beau vin și mănâncă melci și mereu trebuie să ajungă undeva, dar nu știu să fie fericiți.… Citește mai mult »Nomadul (5)
Nomadul (4)
Gherasim rămase la Ghiță în gazdă, își căută de lucru și găsi, avea ce să zugrăvească, Parisul abia acum ieșea cu adevărat din război, îl ajută pe cizmar să se mute în Strada Colosseum-ului, la… Citește mai mult »Nomadul (4)