Ploua pentru că era octombrie și pentru că trebuia să plouă. Străzile plânse, mânjite de lumina tulbure a după-amiezii, erau pline de lume și goale de oameni. Numai o boare vâscoasă, ca o ceață universală,… Citește mai mult »Când iubirea ruginește
Ar fi fost frumos ca Sabrina să mă trezească, să-mi dea un sărut sau cine știe, poate chiar ceva mai mult, dar nu era genul ei să facă dragoste înaintea zorilor. Plecase la spital, fără… Citește mai mult »Lumea asta minunată (1)
Gherasim își privi chipul în oglindă și constată că peste noapte se transformase într-un bărbat. Era neîndoielnic foarte schimbat: figura sa parcă se lungise și devenise mai gravă. Devin altul și nici măcar nu… Citește mai mult »Nomadul (1)
Se spune că toți oamenii mor la fel, se duc și nu se mai întorc, iar eu ar trebui să știu asta cel mai bine, fiindcă am petrecut mulți oameni pe ultimele lor drumuri și,… Citește mai mult »Douăzeci și două de cruci împletite
… A trecut un an de atunci. Pavel plecase de o săptămână. Si- a lăsat în dulap cămașa verde pe care o purtam și eu din când în când. Si-a vândut afacerea și s-a dus… Citește mai mult »Octombrie
Dintre toate lunile, cea mai frumoasă mi se pare noiembrie, când cerul îngheață și timpul atârnă de o creangă de castan împreună cu ultimele frunze ale anului, se scutură și foșnește de parcă ar vrea… Citește mai mult »Timpul în noiembrie
Să ne lămurim de la-nceput: nu cred în tine. Asta nu-nseamnă că-ți neg existența, însă nu cred în bunătatea ta, în omnisciența și omniprezența ta. Nu cred în poruncile tale și nici în pilde. Nu… Citește mai mult »Credință
Femeia vine șchiopătând. Cară o geantă enormă care o lovește peste picioare la fiecare pas. Lasă geanta jos, oftează, se îndreaptă de șale și se așază pe bancă. Bine c-am dat toată ceapa. Și ouăle.… Citește mai mult »Un bărbat singur
Scot capul pe fereastră și las vântul să mă plesnească peste față cu picături mici și reci, pe care le-aș putea foarte bine identifica în mintea mea drept ace dacă ele nu s-ar insinua între… Citește mai mult »Forme, culori și întuneric
PARADISUL (PIESĂ ÎN VIII TABLOURI) de Andrei Crăciun Personajele: Mișu (poet, frunte înaltă, melancolic) Ionică (povestitor, grai moldovenesc, obezitate morbidă, înveșmântat într-o sarică largă, țărănească) Nenea (zeflemist, poartă mustăți și melon) Panaitaki (slab, atins… Citește mai mult »Paradisul