Epoca singurătății (9)
17.08. anul 42 după Dispariție Am șaizeci și opt de ani, dar trăiesc în corpul unui om de patruzeci. Nu mai văd nici moartea și nici timpul așa cum le vedeam pe vremuri. Îmi dau… Citește mai mult »Epoca singurătății (9)
Prima pagină » Proză »
Proză
Secretul din mansarda de pe strada Platanilor
Când tu citești aceste rânduri, vaporul mă leagănă ușor. Soarele dansează pe suprafața mării lăsând în urma lui sclipiri de safir. Sunt hotărâtă. Nu o să mai revin vreodată acasă. Rămâne doar să văd ce-o… Citește mai mult »Secretul din mansarda de pe strada Platanilor
Epoca singurătăţii (8)
01.12. anul 10 după Dispariție După ce am părăsit tărâmul iernii veșnice am mers nu la mare distanță, în vechiul Taiwan. Aici erau majoritatea instrumentelor care îmi trebuiau ca să creez toate dispozitivele electronice care… Citește mai mult »Epoca singurătăţii (8)
Să se taie copacii
– Mare minune francezul ăsta. – Ei, minune… Ce minune? Și el e tot un om. – O fi, dar nu vezi că le-a înnebunit pe toate? Denui, Denui. Numai de el vorbesc. Că e… Citește mai mult »Să se taie copacii
Sunt vânt
Când eram om, îmi ziceau Mache, fiindcă mă chema Macedon. Mă chema chiar Alexandru Macedon, care știu și eu cine e, am fost la școală, opt clase. Știți și voi cine e. Eu n-am cucerit… Citește mai mult »Sunt vânt
Mosiu Denui
N-a fost prima data când Conița Manu și-a scufundat mâna în adâncurile pungii, am văzut-o de zeci de ori, așa cum am văzut și zâmbetul larg, dar mai ales ochii ieșiți din orbite ai Avei,… Citește mai mult »Mosiu Denui
Dar Monique zâmbi
Monique nu știa de unde îi tot vin lacrimile. De când se mutase în Leipzig din Berlin, își schimbase jobul, își schimbase psihoterapeutul, își schimbase obiceiurile culinare, își schimbase iubitul. Avea treizeci și cinci de… Citește mai mult »Dar Monique zâmbi
Epoca singurătăţii (7)
19 mai 2027 d.Hr. Acum un an mi-am părăsit rapid orașul natal, așa cum plănuiam. Ceea nu plănuiam a fost efectul pe care l-a avut vizita asupra psihicului meu, pe care îl crezusem mai puternic… Citește mai mult »Epoca singurătăţii (7)
Priveghiul pisicii
Pisica era la fel de moartă ca buni. Spre deosebire de buni a ei, care fusese așezată într-o cutie de lemn, pisica era după niște tufișuri, la marginea străzii. Nu era nimeni care să o… Citește mai mult »Priveghiul pisicii
Epoca singurătăţii (6)
24 august 2026 d.Hr. Niciodată n-am încetat să-mi exersez vorbirea, o abilitate care în noua lume este, pe hârtie cel puțin, obsolită. O fac citindu-le uneori șobolanilor pasaje din cărțile mele preferate. Îmi cunosc vocea… Citește mai mult »Epoca singurătăţii (6)