Numele meu este Zoyenka. Asta înseamnă viață. Mă număr printre supraviețuitorii incendiului care a cuprins, la începutul anului, teatrul și atelierul nostru de la marginea orașului Tomsk. În urma incendiului mi-am pierdut o gheată pictată… Citește mai mult »Numele meu este Zoyenka
Am fost făcută pentru dragoste. Fiecare bucățică din corpul meu a fost făcută pentru dragoste. Fiecare zâmbet și fiecare încruntare, fiecare respirație și fiecare oprire a ei, fiecare pas, fiecare bătaie de inimă și tot… Citește mai mult »Fata care a iubit de o sută de ori
Se-ntâmplă uneori ca oamenii să orbească brusc, iar atunci întreaga lume închide ochii și tace, sângele se scurge pe asfaltul ud, dându-i în întuneric doar o nuanță mai închisă de negru, mortul moare, criminalul parcă… Citește mai mult »Despre moarte și alte nimicuri. Victima
În apartamentul cu numărul 8, televizorul e aprins încă din zori și limba turcă, șireată și melodioasă, acoperă ca o păgână clopotele îndoliate ale bisericii Sfântul Ioan. Acoperise cu dulceață și sforăitul Magdei, care adormise,… Citește mai mult »Magda
O vrei cu murături alături, cu o alună și unsă cu dulceață, mușcată ca gutuia de sfârc, de nas, de gât și de o bucă prăjită și mai crudă, să o pătrunzi ca-n brânză și… Citește mai mult »Poemul poftelor trupești
A fost odată, demult, când eram tineri și destul de urâței cu pustulele alea de creștere ce apar la pubertate pe față, a fost odată când copilăria nu se desfășura virtual pe consolă ci real… Citește mai mult »Poveste de toamnă
N-am cunoscut niciodată un om care să iubească viața mai mult decât a iubit-o Dinu. Și am stat lângă mulți bețivi hâtri, săltându-și burțile în râsete din guri deschise pe care păreau să scoată lumi… Citește mai mult »Omul care n-a murit de cancer
E prima zi după inaugurarea Pieței Toamnei, e prima zi și pentru că orice primă zi trebuie exploatată așa cum se cuvine, televiziunile și-au trimis oamenii să filmeze clădirea construită cu bani și materiale de… Citește mai mult »Piața Toamnei (2) – Marfă bio, românească
Mare, strălucitoare, cu geamuri care par că urcă de la podea până la ceruri, cu acoperiș ondulat și parasolare metalice, cu palmieri la intrare și uși automate, piața Toamnei apare între blocurile ponosite ca o… Citește mai mult »Piața Toamnei (1) – Metal, Stafia și Macetă
Părea că stătea de o eternitate acolo, atârnat pe marginea balconului său de la primul etajul al blocului nostru. Prezența lui nea Angelo la geam era la fel de sigură ca răsăritul soarelui pentru noi,… Citește mai mult »Despre moarte și alte nimicuri. Martorul