… Una dintre etapele fericite ale vieții mele a fost cea în care am lucrat la Radio. La radio România, în anii 1990. Tot cam pe atunci începuseră să pătrundă în forță și radiourile particulare,… Citește mai mult »Gheorghe. Sau omul de radio din inima mea
23 decembrie Doamne, ce de impostori și în așa-zisa presă de la vlahi! Șarlatani care nu știu decât să stimuleze gâdilicii dindărătului publicului, vânzători de pufarine în bufete de gară, prin halte pre-orășenești, ajunși trompetele… Citește mai mult »Pagini de jurnal (10)
22 decembrie Nu spun că nu aparțin de vlahi, dar: – n-am dat și n-am luat niciodată șpagă – nu am mâncat niciodată șaorma, nici tobă, nici șorici – nu m-am uitat niciodată la concursuri… Citește mai mult »Pagini de jurnal (9)
8 octombrie Tristă creatură – omul! Peste tot, lemnul strâmb al omenirii. Cimpanzeul scelerat face, iar și iar și iar, în veacul veacurilor, războaie, nu se poate sătura de dorința de a ucide. 9 octombrie… Citește mai mult »Pagini de jurnal (3)
21 august Multe detest în secolul XXI. De exemplu, insuportabilul obicei al unor indivizi să îi pozeze pe alți indivizi la orice formă de ieșire socială. De ce? Ca să ce? Să satisfacă algoritmii stupizi… Citește mai mult »Pagini de jurnal (2)
August, Luxemburg. Am prins probabil singurele zile cu soare din an. Marele Ducat nu are o vreme prietenoasă. Compensează, însă, compensează. Deci: așa arată lumea civilizată. Am tras la un hotel destul de bun în… Citește mai mult »Jurnal de călătorii/Călătorul cu pantofii verzi (1)
17 iulie În mai puțin de o săptămână, dacă mai trăiesc, împlinesc patruzeci de ani. Ce oroare! Se spune că viața începe la patruzeci de ani, dar cine spune asta nu sunt sigur că știe… Citește mai mult »Pagini de jurnal (1)
Mă gândeam zilele astea că daca tot există un Dumnezeul al bețivilor ar trebui să existe și un paradis al bețivilor. Un spațiu separat în rai care să-i protejeze pe bețivi de virtuoșii ipocriți ce… Citește mai mult »Paradisul bețivilor
Inima se poate rupe. Vasele de sânge se îmbolnăvesc și inima se rupe între cămăruțele ei. Multiple motive, din cauza neglijențelor si exceselor noastre. De alimentație, nemișcare, stres… Uneori, de prea multă și mare durere. Pe… Citește mai mult »Crăciunul, din nou
Îl cunosc pe Ionuț Podgoreanu de mai bine de treizeci de ani. Am fost colegi încă din clasa I. Apoi, talentul său extraordinar ne-a despărțit drumurile: el a intrat în lumea fascinantă a muzicii, iar… Citește mai mult »Ionuț Podgoreanu, prim-cornist la Opera din Barcelona: “De douăzeci și opt de ani studiez zilnic cu multă pasiune și curiozitate”