Pe 16 mai 1966 s-a născut Janet Jackson, mezina unei familii cu nouă copii care au făcut istorie, și nu doar a muzicii. Sora cea mai mică a lui Michael Jackson.

Am fost îndrăgostit de Janet Jackson de când mă știu – încă mai sunt. De când am văzut-o prima dată. Michael Jackson, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!, încerca să îi semene și uneori reușea.

Janet era frumoasă și talentată, i-am cumpărat și i-am ascultat toate discurile – și le ascult și acum, când numele său nu mai este atât de la modă (lumea nouă și-a pierdut reperele, iar noile continente nu-mi spun nimic, nici în muzică, nici în cinema, nici în sport – sunt vechi).

Michael Jackson a fost un artist atât de mare încât era greu să răsară ceva durabil sub umbra pe care o arunca numele său.

Ceilalți artiști din familia Jackson au avut multe succese, dar s-au și pierdut pe drum. De la LaToya la nepoții megastarului din formația 3T. Nu și Janet Jackson.

Ea a  rămas vreme de zeci de ani la înălțime, a dat hituri care nu au mai putut fi uitate, a mers mai departe, s-a reinventat și continuă să reprezinte mult, mai ales pentru cei care își onorează amintirile.

Janet Jackson – la șaizeci de ani! Nu îmi vine să cred că a trecut atâta timp. O viață, dar ce viață!

O știu de când eram un copil. Și deși știu câte eforturi am depus să nu cresc niciodată, ca în Neverland, poate că nici măcar nu mai sunt copil.

Dar Janet Jackson e încă aici, și încă mai are puterea să mă impresioneze și să mă emoționeze. Șaizeci de ani…

Eternul Michael Jackson nu a trăit decât cincizeci și unu de ani fără două luni.

E adevărat că în această jumătate de secol a avut timp să facă totul și ceva în plus.

Janet Jackson nu a putut să își egaleze fratele și nici nu cred că și-a propus asta, fiindcă îmi pare o femeie înțeleaptă, care a înțeles repede că Michael era cel ales, cel care nu poate fi egalat.

Uneori mă trezesc în camera mea de copil, între posterele mele cu Jackson Five, cu LaToya Jackson, cu Michael Jackson, cu Janet Jackson…

Nu a existat nicio altă familie din lume care să aibă atâția reprezentanți în camera mea de la capătul lumii. Aș fi vrut să nu plec niciodată de  acolo, dar viața, dacă e dată, trebuie, totuși, să se întâmple.

Totodată, cu anii am învățat că mă pot oricând întoarce în timpul acela și mă întorc tot mai des.

Și atunci și acolo Janet Jackson nu are încă șaizeci de ani, este foarte tânără, cântă și dansează și exuberanța ei este molipsitoare și uneori mă trezesc în pași ca pe lună. Moonwalk-ul meu a fost legendar în câteva orașe la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI.

A trecut mult timp de atunci, dar dragostea mea pentru Janet Jackson nu a trecut și nici nu va trece vreodată. Dragostea adevărată e pentru totdeauna.