te avertizez,
o să doară:
camera video minusculă
înaintează lent
prin vene
și prin camerele inimii
încercând să găsească
motivul real
pentru care
sentimentele tale
sunt atât de inflamate

prima ipoteză e simplă:
organismul meu
respinge toate formele
de apropiere emoțională,
crezându-le
virusuri letale
pe care le distruge rapid,
fără anestezie,
lăsând țesutul
inutil de sensibil
la atingerea următoare

a doua ipoteză:
că emoțiile mele
sunt autoimune,
că se atacă singure,
că îmi distrug treptat
orice formă de iubire
înainte să devină
malignă și să-mi invadeze
tot corpul
cu metastaze
imposibil de extirpat

în a treia ipoteză,
tu ești doar
un placebo –
o substanță inertă
care declanșează
furtuni interioare violente,
pentru că
în realitate,
trăiesc
doar într-un laborator
al propriilor mele halucinații

camera se retrage
lent
și pe ecran
se vede clar
diagnosticul final:
sufletul tău
nu poate fi vindecat
de propriile tale mâini.
și totuși,
insist să-mi prescriu
mereu același tratament,
în doze din ce în ce mai mari,
sperând că
la un moment dat
o să mă imunizez.