Îmi amintesc ziua aceea de vară
când am împlinit cinci ani
și a venit la volanul Mosvitch-ului său crem
de peste orașe și sate și orașe și sate
bunicul meu bulgar și am mers toți la Slănic
și pe mine m-a înțepat o albină
dar nu mai știu cine m-a învățat
să pun sare pe rană, probabil viața

îmi amintesc anii 1980, 1990
mâncam în zilele cu soț
iar în celelalte așteptam
revărsatul zorilor la noi pe alee
aleea noastră se numea aleea zorilor
și zorii lumii noi nu s-au arătat niciodată

îmi amintesc oamenii de la noi din oraș
care aveau neveste ireal de grase
toți erau simpatici și purtau nume glorioase
Jean și Nae și Relu și Ilie, și toți își numeau femeile
păpușa, și era ceva minunat în felul în care
acești bărbați pișpirii rosteau cuvântul acesta

Nae era și surd de o ureche, dar doar când îl punea
păpușa să repare ceva prin casă, în rest auzea
de n-aveai treabă cu el, și îi plăcea să dea talpă
la bătrâna sa Dacie, gonea cu nouăzeci de kilometri la oră
tremurau ușile și Nae se prefăcea că n-aude nimic
accelera, accelera, și peste un timp a murit și Nae
și n-am mai auzit niciun bărbat să-și numească nevasta
cu cuvântul acesta: păpușa
lumea are mai multe
dar nu mai are suflet
și de aceea lumea e tristă

și după un timp când își făcea apariția vara
în viețile noastre de la marginea pădurii
de la marginea lumii
de la marginea imperiului otoman
de la marginea imperiului comunist
și apăreau pe pământ maeștrii
jucam șah cu un curaj feroce
nu mă temeam de nimeni și de nimic
caii mei puteau să galopeze până-n cer
nebunii mei știau adevărurile vieții
turnurile mele erau invincibile
și eu eram minunat în anii aceia

și astăzi maeștrii sunt morți
și îngropați sunt și viața mea
nu mai e nicăieri, doar înțelepții știu
nu prezentul, nu viitorul se pot schimba
numai și numai trecutul și de aceea
el e singura noastră comoară
și de aceea mă întorc mereu acolo

îmi amintesc de mama mea tânără
îmi amintesc de tatăl meu tânăr
îmi amintesc de mătușile mele tinere
îmi amintesc de unchii mei tineri
îmi amintesc de bunicii mei tineri
îmi amintesc zilele când lumea toată era tânără
și de mine copil și în fiecare dimineață
când mă trezesc alungat iar din Eden
fac toate treburile de peste zi
doar ca să vină mai repede
miezul minunat al nopții
când în sfârșit adorm legănat
de umbrele amintirilor mele vechi
pe care nimeni nu le mai cunoaște

îmi amintesc, ziua aceea de vară
când am împlinit cinci ani
au trecut treizeci, treizeci și cinci
patruzeci de ani de atunci, îmi amintesc
n-am uitat, n-am uitat, n-am uitat

și poate chiar am fost fericit și albina aceea
nici nu știa ea ce face, și vara când veneau maeștrii
cu piesele de șah strânse în pungi în pumnii lor mari
și din cer cădeau păsări în flăcări și nimic nu-i abătea
pe maeștrii noștri din deschiderile lor complicate
și eu cu Apărarea Alehin fără să vreau să fiu în alt loc
de pe pământ în clipa aceea, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat
niciodată de atunci, îmi amintesc vântul schimbării
și cine l-a împușcat pe J.R., miliardarii de carton
marile speranțe, azi m-am întors în oraș
pentru prima dată după zece ani

uite, aici am fost tânăr, uite, aici am fost nebun
uite, aici am zăcut ca un mort sub un munte de zăpadă
dar n-am murit, am plutit pe gheață, prin ierni și prin timp
aici era pădurea unde am fumat prima țigară
și am aflat pentru prima dată ce fericire ascund fetele
și ce greutate duc ele în adânc
uite, aici am iubit prima oară
îmi amintesc anul 1995
și ochii ei de chinezoaică

și caut un diavol să-mi vând sufletul
și să devin șarpe, să-mi lepăd pielea asta bătrână
și inima asta bătrână și să alunec prin viață, înapoi, înapoi
și chiar devin șarpe, îmi amintesc
aici era casa Petruței, aici am văzut pentru prima dată
un șarpe și i-am zdrobit capul cu un bolovan
de atunci mereu mi-a fost frică de șerpi

uite, aici într-o seară i-am spus mamei
că eu văd aurora boreală
și ea nu mi-a spus că nu e posibil
m-a întrebat dacă e frumos ce văd
și mi-a zis să nu uit să văd frumusețea și mâine

îmi amintesc visele mele împlinite
și visele mele neîmplinite
și uneori încă mai visez
și chiar dacă viața mea nicăieri nu mai e
eu n-am uitat să văd frumusețea
îmi amintesc