• Știu la ce te gândești.
• La ce mă gândesc, Buddha?
• Că arăt ca o balenă congelată.
• Hai, Buddha…
• Nu, nu. La asta te gândești. Nu e rușine, tătuțule, să arăți ca o balenă congelată. Tu nu ai de unde să știi, că nu știi nimic, așa sunt tinerii. Dar cel mai bun prieten al lui Einstein primea de la nen-tu Albert scrisori care începeau invariabil la fel: Ce mai faci tu, balenă congelată?
• I-auzi, Einstein.
• Păi, da. Băi, Júniorache, pe vapor, n-ai, mă, multe de făcut. Citești sau bei. Eu le făceam pe amândouă. Și când ajungi în port mergi la curve și dacă ai noroc scapi fără sculament. Bine, dacă ești tălâmb ca Iova iei lumeștile și de pe stradă, nu mai ajungi la bordel. Auzi, dar ți-am povestit că Dumas ăl bătrân scria două romane pe săptămână? Nu cred că ți-am povestit. Și uite că nu mai știu dacă Balzac sau Hugo mergând la bordel și făcând zicea: S-a mai dus un roman!

Deja începeam să mă îngrijorez. Dispoziția lui Buddha-Cămătarul era bună, putea vorbi până ajungea avionul meu în Coreea de Sud despre întâmplări și oameni, din realitate sau din cărți. Se întâmplă să treacă Livia-Roxana Vițel, cea mai penală dintre curvele redacției noastre. Umbla mereu ca și cum ar fi plecat ca prostituată la un reportaj sub acoperire. Prostituată la Gara de Nord, acolo, pe Dinicu Golescu, unde ieșeau fetele, mânate de pești, să pescuiască bărbați care abia puneau piciorul în capitală și îi lua aerul tare al acestui oraș care avea ceva de șarpe.

• Merge o muiță la domnișoara, nu găsești?
• Eu știu, Buddha? E mai trecută, așa, are kilometraj ca lumea.
• Are, dar îl dai înapoi. Auzi, dar ți-am povestit când am umblat eu cu o moldoveancă de dincolo de Prut?
• Nu cred că mi-ai zis.
• Da, tătuțule, mă durea capul într-o zi, să fie acu’ vreo doi ani, bine, mă doare și acuma. Da’ atuncea mai rău decât de obicei, probabil că băusem amestecat sau, cine știe, canceru’, dracu’ să mă ia, nu contează. Așa, tătuțule. Și am intrat într-o farmacie și o văd: bă, frumoasă, cu halatu’ pe ea, plăcută, cur, țiți, tot, futeșă tare. Zic: să vezi că e de dincolo.
• Și era.
• Păi, era, mă! Eu ce dracu’ căcat mănânc aici? Plăcută foc. Nu doar că era dincolo de Prut, era dincolo de Nistru, bă, băiatule. Din Transnistria. N-am fost, dar mi-ar fi plăcut. Și era tânără – fata. Am poreclit-o Paracetamol, normal. Și am scos-o la suc. Știu ce gândești: a mers cu Balena? Uite că a mers, dar știi de ce a mers? Fiindcă știu cum să iau femeia, cum să o învârtesc. Păi, nu ți-am povestit când am umblat cu una de la Fundu Moldovei, de la noi și am făcut-o cu capul, la telefon, știi? Și când a venit aia în gară, zice: Ti futieam și dacî ierai un pitic di circ. Așa, și Paracetamol a ieșit cu mine, cutare-cutare. Am împachetat-o.
• S-a rezolvat cu bine cazul?
• Bineînțeles că s-a rezolvat cazul, ce crezi? Scurtez: trei povești mari și late avea. Prima: războiul din Transnistria, era mică, nu știa ce înseamnă și într-o zi mergea la școală, pe frigurile alea cum e la ei, poate că era clasa a doua, să zic. Și deodată îi iese tancu-n drum. Și întreabă și ea o colegă: ce e ăsta? Și aia îi zice: Steluțo, că așa o chema pe Paracetamol a mea, Steluța, ăsta e războiul. A doua: treaba e că se mai lăsa cu armistiții așa, tam-nesam, pe seară în război. Se stătea și la o băuturică. Și basarabenii noștri și ăia din Transnistria! Și de dimineață se omorau iar. Ca să vezi ce oameni. A treia: ta-su’ lu’ Paracetamol se îngrijea de făcea niște pește din ăla sărat, nu mai știu cum îi zice. Se scula cu noaptea în cap și scula și fetițele, pe Steluța și pe soră-sa, că avea și o soră mai mare parcă, și le punea să săreze și ele. Își distrugeau astea degetele. Apoi venea frigul ăla mare și ele trebuiau să meargă la școală și ajungeau acolo oameni de zăpadă. Primele două ore, nu puteau să scrie nimic. Și nu doar ele. Toți copiii. De la peștele ăla sărat, ca să vezi cum e viața asta. Să îți mai povestesc? Nu-ți mai povestesc, că stăm până mâine și pierzi avionul și apoi îți pare rău…

Și din fericire, ca și cum ar fi intervenit însuși bunul Dumnezeu, atunci s-a întâmplat ceva și anume a apărut doamna Mini, ca prin farmec.