Jurnal (17) – 2023

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

23 iulie
Patruzeci de ani, la Genova. Măcar atât. Sfârșitul e atât de aproape.

17 iulie
În mai puțin de o săptămână, dacă mai trăiesc, împlinesc patruzeci de ani. Ce oroare! Se spune că viața începe la patruzeci de ani, dar cine spune asta nu sunt sigur că știe prea bine ce este viața. A mea s-a încheiat și s-a încheiat de ceva vreme. Nu mai știu de la cine am aflat că murim pe la treizeci de ani și așteptăm până la șaptezeci să fim îngropați. E adevărat.

Iar eu pur și simplu nu am niciuna dintre iluziile care îi țin pe oameni aparent vii. Nu am putut nici să mi le procur, nici să mi le construiesc. De fapt, n-am putut nici să mint, nici să ucid, iar cine nu minte și nu ucide, măcar procreând, nu are ce căuta pe pământ.

Mă consolează însă ideea sfârșitului lumii. O găsesc liniștitoare și necesară. Mă gândesc la Apocalipsă ca la o simfonie, nu ca la o monstruozitate.

Îmi e tot mai greu să citesc literatură, multă bătaie de cap pentru povești care nici măcar nu te adorm. Și aroganța scriitorilor, acești oameni mai degrabă profund defecți și adeseori imbecili. Și aroganța scriitoarelor. Am observat că scriitoarele urâte scriu despre relații fragile, iar scriitorii proști despre înțelepciune. Toți au vrut să fie ținuți minte, eu vreau să fim toți, urâte și urâți, proaste și proști, inteligente și inteligenți, frumoase și frumoși, uitați.

Și poate că existența, în absența suferinței, ar putea avea sens. Dar îmbătrânesc și de acum existența va însemna suferință, trebuie să ai iluzii foarte puternice pentru a îndura așa ceva, iar eu, cum spuneam, n-am niciuna. Am vrut să cred în Dumnezeu și n-am reușit nici măcar să cred în oameni, iar acum deodată e prea târziu.

6 iulie
Îl prăznuim astăzi pe Sfântul meu preferat, Sfântul Sisoe. La mulți ani tuturor celor care poartă frumosul nume de Sisoe. Sfinte Sisoe!

5 iulie
Deja trei ani de când fac niște cursuri on-line ca să evit moartea prin inaniție. Să vedem ce-o să mai iasă în continuare de aici.

4 iulie
Da, sunt gras, dar măcar nu sunt și chel și încă îmi pot purta coama baggiofilă.

Andrei Crăciun

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: