&
Pentru ea mulți bărbați au sărit pe geam
și-au tăiat venele, s-au invitat la dueluri
au luat-o pe calea fără întoarcere a heroinei
au intrat cu mașinile în stâlpi, s-au spânzurat
era, deci, magnifică și malefică domnișoara Laura
nici n-ai spune când o vezi azi la biroul ei
de directoare de bancă, atroce și melancolică
am privit-o o singură clipă prin ușa întredeschisă
și-a pierdut demonii și puterile și țigări mai fumează
doar în vis, sigur se trezește cu poftă
avea unghiile tăiate scurt, încă se masturbează
pe deget, corespunzător, verigheta
s-o ia dracu’ și pe bărba-su’ tot dracu’ să-l ia
cearcănele îndurabile, Laura n-are copii
măcar dacă ar fi dat rușii vreo rachetă
dacă s-ar fi destrămat România ca Iugoslavia
și ar fi murit într-un genocid, măcar dacă
ar fi venit marele cutremur
și ea ar fi rămas pentru totdeauna
sub dărâmături, măcar dacă ar fi orbit
am fi avut un sfârșit de poveste
de ținut minte, Laura, n-are pisici
îngrijește un ficus și încă poartă lenjerie roșie
de mătase, mi-a dăruit cândva cartea
Narcis și Gură de Aur, aveam douăzeci de ani
trei săptămâni mai târziu m-a părăsit
și eu n-am călcat niciodată până azi
într-o bancă, n-am avut niciun credit
ipotecar, imobiliar, de nevoi personale
nicio datorie și niciun depozit și eu
eu nici măcar nu l-am citit vreodată pe Hesse
mi-ar fi adus aminte de ea
ea, care scotea tinerii bărbați
din pepeni, din minți, îi urca pe blocuri și îi lăsa
să cadă de acolo în golul absolut
puteam să fiu mort de un sfert de secol
dar am învățat să trăiesc, durerea se învață
mi-am tras pălăria pe ochi și am dispărut
ca și cum ea n-ar fi fost, ca și cum eu n-aș fi fost
ca și cum noi n-am fi fost niciodată
și abia acesta este sfârșitul poveștii noastre, Laura