Mai ții minte, Lucia, tinerețea noastră
în loc de cai aveam taxiuri și ascultam Arc
de Alexandru Andrieș și ne iubeam mult
adică, eu te iubeam mult și poate că și tu

acum nu știu dacă mai trăiești, dacă mai iubești
aș putea să te caut, dar acum nu mai sunt tânăr
acum nu mai sunt taxiuri, a trecut viața mea
a trecut viața mea, dar au rămas lacrimile acestea

și uneori mă întorc acolo, în singura noastră vară
în singura noastră toamnă, în singura noastră iarnă
și uneori vine și primăvara și încă ne iubim mult
adică, eu te iubesc mult, Lucia, sunt un om rău

și mă gândesc la moartea tuturor celor care
m-au părăsit, scriu romane doar ca să le ucid
și eu nu o să ajung la nirvana
eu nu o să fiu un iluminat
calea cea lungă nu e pentru mine
doar la tine mă gândesc mereu cu tandrețe

și ascult Gregory Alan Isakov, San Luis, și plâng
ca un bătrân care nu mai are amintiri
dar amintirile care contează – ele nu pleacă nicăieri
știa și Cicero, niciun bătrân nu uită unde și-a ascuns comoara

comoara mea e îngropată de douăzeci de ani
în vremea aceea, când ne iubeam mult
adică eu te iubeam mult, baby blue, și poate că și tu
și cerul era mai înalt și tu erai înaltă
și atât de frumoasă și ochii tăi erau mereu albaștri

tu erai fata mea albastră, nemuritoare
și eu aș fi murit pentru tine în orice război din istorie, nu e nevoie
mai bine hai să trăim, dar n-am știut să trăim
adică eu n-am știut și nu știu nici acum, în amintire
mai ții minte, tinerețea noastră, a trecut viața mea
și au mai rămas lacrimile acestea