Gherasim obișnuia să vorbească așa tare, singur, pe stradă și din fericire nu erau urechi care să-l audă, cel puțin nu altele decât cele pe care la Moscova orice clădire cât de cât respectabilă trebuie să le aibă, chiar și noaptea, mai ales noaptea.

Dacă ar fi fost un alt om, ar fi pornit către un bordel, revoluția poate că va naște omul nou, dar încă nu s-a întâmplat vreo revoluție care să abolească pofta de un trup fierbinte. Dar Gherasim nu era un alt om, era același, detesta toate situațiile în care cineva trebuia să se vândă pentru a nu muri, nu era cumpărător de carne de om. Iar dacă mai căzuse și el în groaznicul păcat, înfruptându-se cu mulatre la Paris, măcar se chinuise cu regrete ca și cum ar fi fost un personaj scris de Dostoievski.

– Parcă am văzut un coreean în tren, în vagonul restaurant. Poate că era chinez și eu am crezut că e coreean, naiba mai știe! Ei, drăcia drăciilor!

Gherasim își întoarse visul pe toate părțile și nu găsi nimic util, care să-l ajute să dezlege enigma.

I se întâmpla tot mai des să-și amintească de oamenii care îl făcuseră să devină el însuși. Nu o dată o visase pe bunica sa Nedelea, mama mamei sale. Când ea a murit, timpul s-a oprit în loc și Gherasim s-a prăbușit într-un gol nesfârșit. Era negru și era frig și el se prăbușea și bunica sa i-a întins mâna și el i-a prins mâna și ea l-a ridicat și l-a ținut de mână și el a deschis ochii și a văzut lumea ca pentru prima dată.

Fiii și fiicele Nedelei își făceau cu toții de lucru să aibă bătrâna o înmormântare după datină, de la care să nu lipsească nimic. Parcă uitaseră de el, nu îi dădură nicio sarcină, nu-l trimiseră să cheme popa, să vorbească unui meșter de cruci, nici măcar să împartă de pomană. Gherasim stătu de mâna bunicii sale și priveau amândoi la cum se petreceau toate.

– Vezi, îi spuse Nedelea, iubirea are multe chipuri. Rareori e nevoie de cuvinte. Fetele mele și băieții mei m-au iubit, cum își iubesc mama copiii. Ei fac toate acestea ca să-și țină mintea ocupată, să nu înnebunească, să poată să meargă mai departe. Le e greu, dar le-ar fi și mai greu dacă nu și-ar putea exprima dragostea, înțelegi, Gherasim?