Am zece ani și pot să văd viitorul
cine se va întinde în pat așteptând să moară
și chiar va muri, cine își va pierde răbdarea
la cincizeci și unu de ani și va alerga după bărbați
zadarnic desigur, rochii tot mai scurte, coafuri franțuzești
buze rujate, sânii scoși înainte cu disperarea adolescentelor
și cine va înghiți în fiecare zi nefericirea domestică, zeci de ani de plictiseală
alcool și confuzii și mai știu iluziile, trucurile, istoria mare și istoria mică
și teribila prostie din tărtăcuțele femeilor
bărbaților, bătrânilor, copiilor, morților și nenăscuților
fiecare om se întâmplă totuși o singură dată
suntem toți ciorne, dar eu deja știu viitorul
bineînțeles că sunt mereu trist, cine e incapabil de iluzii
nu poate trăi pe pământ decât departe
sunt departe și de aceea pot să văd
și de aceea știu și nici povestea celor din pământ nu e mai frumoasă
și mai sunt și toate fiarele care mă așteaptă în pădure
ele nu au nevoie să știe nimic, iar cu timpul învățăm
să nu ne mai pese că ne scurgem din clepsidră și cam asta e viața
am zece ani și pot să văd viitorul și deja știu