a auzit cu urechile lui giuleșteanul care a spus nemuritoarele cuvinte dă-te, bă, să se pișă domnu’ Bobby, domnu’ Bobby era Sir Bobby Robson, bolnav de cancer de pe vremea lui Nelson Mandela, ajunsese și pe Giulești săracul, ăsta e respectul, să se dea lumea la o parte, la pisoar, pe Giulești, când a murit ta-su’, Chirilă i-a luat o coroană și a scris pe ea drum bun în noua călătorie, tată, apoi a început să plângă gândindu-se tot la domnu’ Bobby, care după ce l-au furat o dată arbitrii a zis: n-am comentat niciodată prestația arbitrilor și nu-mi schimb obiceiul pentru jigodia asta, tata n-a fost domnu’ Bobby, se gândea Chirilă, mai mult Marian Rada, dar tot așa și Dumnezeu, Dumnezeu după chipul și asemănarea lui Marian Rada, dacă Dumnezeu, tatăl, e chiar Marian Rada, la ce se gândește omul în momente ca astea, drum bun în noua călătorie, tată, și acum o să fac o trecere către persoana întâi, fiindcă morții sunt o afacere personală, îți fac parastasul la pizzeria Tom de la Piața Domenii, cum au avut Greavu și Leahu, mai ții minte, tată, când a venit Rică Răducanu și a declarat Dumnezeu să-i ierte, tati, hai la masă, să le fie lu’ Greavu și Leahu, drum bun în noua călătorie, tată, mai ții minte când a murit doamna Olguța, de la etajul trei și n-a mai venit popa și trebuia să zicem de capul nostru Tatăl Nostru și nimeni nu știa să zică Tatăl Nostru și stăteam așa, ca proștii și ne uitam unii la alții și îngânam o rugăciune într-o limbă nouă și până la urmă am început să cântăm imnul, ce era să facem, drum bun în noua călătorie, tată, și când eram în peluză și au venit ardelenii ăia și noi i-am dat afară, bă, suntem aici din 1923, și au plecat cu neveste, cu copii, ardeleni, de, și unul, mai culturist, s-a întors la noi și ne-a zis: bă, dacă vă prind la Turda, vă tai, și noi am râs până la sfârșitul timpului regulamentar și în prelungiri și aș mai râde și acum pe marginea acestei amenințări, dacă n-ar fi înmormântarea ta, drum bun, în noua călătorie, tată, ce rămâne dintr-o viață, să nu uit să îți las fularul, să nu răcești pe lumea cealaltă, și când punea portarul mingea în marginea careului de șase metri pregătindu-se să dea lungă, noi îi strigam ooooo, sugi pula, doar tu nu strigai nimic tată, îți înghițeai limba, că îți era rușine și poate chiar frică de Dumnezeu, Dumnezeu nu era pe atunci Marian Rada sau cel puțin nu știam noi, de ce nu strigați domnu’ Chirilă, nu strig, bă, că și eu am fost portar la Metaloglobus, drum bun în noua călătorie, tată, și ce frumos mirosea pe Giulești a pișat și a iubire, și ce frumos venea primăvara la peluza a doua și tu nu o să mai vezi asta niciodată, tată

*** Poemul despre Chirilă face parte din volumul “Socrate, mai ai ceva de spus?”, care va fi publicat în curând.