scriu acest poem
cuminte, cu masca pe figură
la o distanță regulamentară de orice om
într-o seară de vară am văzut Mântuitorul
era îmbrăcat într-un tricou vișiniu și juca fotbal
pe stadionul Giulești
numele său era Dănuț Lupu
și Mântuitorul părea, de ce să vă mint,
destul de beat, obosit, odihnește-te, Dănuț,
odihnește-te, Doamne, în poemul acesta
scriu acest poem
la o distanță regulamentară de viitor
cândva, un zeu al nordului a vrut să bea oceanul
ca să se vindece de bătrânețe și lăcomie
ca și cum așa ceva s-ar putea
scriu acest poem
la o distanță regulamentară de trecut
după milenii, bărbați virili, cu mustăți
și erecții nestăvilite, înghesuiau secretare
cu ciorapi remaiați, prin birouri de fabrici
scriu acest poem, la o distanță regulamentară
cunosc alchimia: fabricile au devenit fier vechi
cei douăzeci de arginți

și de restul melancolii
de doi bani