De ce nu dormi, iubito
mă gândesc la Feodea Dostoievski
copil, întemnițat din dragoste
de tatăl său, medicul, într-o aripă a spitalului pentru săraci Mariinski

ai grijă, Feodea, fii cuminte, Feodea
nu ai voie să vorbești cu străinii, Feodea
să nu te încrezi în nimeni, Feodea
fii chibzuit, Feodea, ține de ban,
la el, la el mă gândesc

toți rupem lanțurile cu care am fost legați
atunci, demult, în prima copilărie
cine nu a vrut, ca Ivan Karamazov, să-și ucidă tatăl
iar dacă adorm îl visez pe tata viu
e țigan, cântă la acordeon și nu are copii
e liber și falit și plin de viață și nu mai e tata

și eu nu o să mai dorm niciodată, ai spus
și atunci te-ai ridicat în noapte
și nu te-am mai văzut
și după o vreme nici măcar
nu te-am mai visat