Încă o dată despre singurătatea femeii
care se întoarce acasă în zori
după prea multe pahare de vin
și altă iubire trucată

vii la mine?, ți-ai uitat tabachera
trebuie să plătești un preț pentru toate
așa se gândea ea – și oricum după patru pahare…

e bună, bună, bună, așa se gândea el
ai văzut filmul Casablanca?
nici eu, vrei?, vreau
dar după cinci minute o cam ia somnul

dar nu poate dormi, prețul trebuie plătit
și partida de sex întreruptă
de tânguielile lui stupide
vreau fără prezervativ, așa vreau
în viață nu obții mereu ce vrei

și ea chiar a crezut că bărbații după treizeci
se mai potolesc, dar sunt mai rău
mai rău, mai rău, mai rău

și zorile, când pe drum
mai sunt doar nepalezii
care dau cu mătura la Romană, la coloane
nu-i vrea nimeni în chirie
stau câte zece într-o garsonieră
mătură cu capul plecat

singurătatea nu e o pedeapsă
e o consecință, mai ai zece ani
pe care îi mai poți pierde așa
apoi singurătatea chiar devine nefericire
și viața toată o dimineață

sau poate sunt din Sri Lanka
nimeni nu știe, nimeni nu-i întreabă
și ei mătură înainte

ea s-a născut în ziua când au căzut
turnurile gemene de la New York
are ochii verzi și plini de tristețe
deocamdată e cuvântul ei preferat

deocamdată mai există serile acestea
și desfrâul și grădinile de vară și paharele de vin
și melancolia e departe, departe
și tabachera e plină, cele mai bune țigări
se fumează în tăcere, în singurătate

dar uite, acum altcineva se apropie
noaptea poate începe, noaptea începe
până mâine e departe, departe
singurătatea poate să aștepte
și ea chiar așteaptă, așteaptă