Personaje:
Bătrânul scriitor (nonagenar, stă într-un scaun de tip balansoar, fumează pipă)
Tânărul scriitor (îmbrăcat tinerește, are o bască pe cap)

*
Bătrânul scriitor: Și zi, așa, vrei să faci, cu mine, procesul comunismului și al capitalismului…
Tânărul scriitor: Dacă nu îl facem noi, el oricum se întâmplă.

Bătrânul scriitor: Și dumneata găsești că ar fi mai potrivit să ne ocupăm chiar noi fiindcă…
Tânărul scriitor: Fiindcă măcar noi suntem cinstiți.

Bătrânul scriitor: Ai spus un lucru mare, poate prea mare. Doar nu suntem noi singurii oameni cinstiți din orașul acesta.
Tânărul scriitor: Sigur nu suntem, dar măcar avem preocuparea asta.

Bătrânul scriitor: Știi ce am văzut în iarna lui 1991?
Tânărul scriitor: Ce ați văzut în iarna lui 1991?

Bătrânul scriitor: Era chiar după căderea Uniunii Sovietice. Am ieșit de la noi, de pe Căderea Bastiliei, înspre Ștefan cel Mare și acolo l-am văzut: un bărbat înalt, îmbrăcat impecabil după moda anilor 1970, căuta într-un tomberon ceva de mâncare, găsise o coajă de pâine și rodea la ea, și îl mai lătrau și doi câini fără stăpân, maidanezi li se zicea atunci. Iată, democrația, mi-am spus atunci. Iată realități din lumea capitalului. Greșeam?
Tânărul scriitor: Nu greșeați. Ca toate celelalte și povestea aceasta este pe de o parte, și pe de altă parte.

Bătrânul scriitor: Ai început să înveți și riști să devii înțelept.
Tânărul scriitor: Facem interviul?

Bătrânul scriitor: Ți-am spus că o să iasă un proces.
Tânărul scriitor: Cu atât mai bine.