Și poate că ar fi mai ușor
dacă ai putea să vorbești
nu am mai fi
două trenuri
în această singură
haltă

și mai târziu
când facem dragoste
și eu îți spun
ceva absurd
de exemplu cum se spune
la “castraveți” în limba idiș
nici măcar atunci
nu surâzi

îți propun să emigrăm
în Chile
eu voi învăța graffiti
și voi face
din chipul tău sud-american
o imagine-simbol
pe toate marile bulevarde
din orașul Santiago de Chile

oceanul va fi aproape
am putea chiar să trăim
nu să murim ca până acum
în Valparaiso

și abia atunci
tu vei face iar vrăji
eu îți voi scrie
clar, curat, logic
fără nicio exagerare
cum se și cuvine
să le scrii îngerilor

îmi întinzi farfuria
și îți întinzi mâna
să fie sărutată

“De ce nu te adaptezi la mediu?,
te credeam mai inteligent”
îmi arunci
înainte să dispari
în bucătărie
cu pisica Olga
spânzurată
pe umărul stâng

și e rândul meu să tac
și oasele îmi tremură
în fața acestei permanente opțiuni
între o iubire clasică
și o ură tandră

mă cenzurez,
căci vine desertul
“O să vezi că mă adaptez,
fac Revoluție
în Americi și
o să convertesc încet-încet
omenirea
la tine
o să vezi!”.

chiar înainte să stingi lumina
Violeta Parra mulțumește iar vieții