Tina merge cu mașina 61
traversează cartiere
de la marginea orașului
unde eu nu am fost niciodată

Tina își ține casa închisă sub cheie
și cheia o ține ascunsă în palma ei
care nu se deschide niciodată

Tina traversează viața cu pumnii strânși
ochii ei strălucesc, de aceea Tina e frumoasă
și când plânge, mai ales când plânge
plângi, Tina, ochii tăi văd lumina

și patru generații de liceeni
s-au îndrăgostit de profa de latină
mamă, ce bunăciune e profa, să mor

ea poartă paltoane, are tutungerii preferate
vinuri preferate, formații preferate
culori preferate, verbe preferate, a iubi

patru generații de liceeni
și niciunul nu a învățat ablativul
măcar din dragoste pentru profa de latină

eu visez că într-o zi va izbucni iar
Primăvara de la Praga și o să fim liberi
un cuplu de intelectuali îndrăgostiți
un cuplu de tineri la căderea cortinei de fier
totul e încă posibil, Tina, viața n-a trecut

visez o mașină sau
un troleibuz, un tramvai
un cal fermecat, un covor zburător
care mă va duce până la marginea orașului

iar Tina își va deschide palmele
și cheia de la casa ei va rămâne
între noi ca o ofertă de pace
vii, te primesc, hai, vino

și cheia de la inima ei va fi
în mâinile mele, mâinile mele
care au mângâiat atâtea femei
care au mângâiat atâția alți bărbați
la  rândul lor părăsiți, uitați
și zeii sunt abandonați
în trecerea timpului
ce să facem, așa e istoria asta

imperiile intră în transă
se prăbușesc, rămâne un gol
uneori, trece focul, uneori rămâne cenușa
uneori nu rămâne nimic, poate o amintire
în camera secretă a celor nemuritori

și Tina pășește prin oraș cu gâtul ei lung
și cerceii ei verzi-smarald, sânii ei cu sfârcuri
ca două scântei strălucesc orbitori, ca farurile
ca nocturna aprinsă a noului stadion Giulești
plutesc în necunoscut, unde ești, Tina?

sânii ei, care au o forță de atracție
care sfidează legile fizicii, legile lui Dumnezeu
și legile oamenilor, fericiți sânii ei
în veacul veacului, și eu fericit cu capul meu obosit
odihnindu-se între ei, ca un lănțișor de  aur
cu o cruce de aur pe care a adormit un Iisus de aur

iar talia ei amețește pensionarii de la ultimele etaj
cad de la balcoane și norii îi poartă cu grijă
pe pământ, niciun pensionar n-a fost rănit
în poemul acesta și nici în poemele următoare

uneori Tina poartă tocuri cui
și tocurile lasă urme în asfalt
urme mici, ca niște gloanțe

visez urmele acestea, visez că vânez pașii Tinei
cum vânau adolescenții deceniului trecut Pokemoni
dar cealaltă margine a orașului e prea departe
și eu nu știu unde are stația mașina 61
și nici unde ajunge, unde poate ajunge

dar Tina există, trebuie să existe
să preda limba latină
limba e moartă, eu sunt viu
beau multă cafea și înjur colorat
aș vrea să am un crocodil de companie
dar uite că nu am, nu se găsesc