Mina
Cum stătea rezemat de zidul universității, cu căștile în urechi, cu urechile pline de „Positively 4th Street”, vechiul cântec scris de Dylan într-o zi de vară a anului 1965, încălțat într-o pereche de teniși Converse,… Citește mai mult »Mina
Prima pagină »
News
Despre moarte și alte nimicuri. Călăul
Și fii atent aici, frățioare. Mă cheamă bulangiul de Dizăl, gardianul, zilele trecute. Am crezut că vrea iar țigări sau ceva. Bine, îți dai seama, a vrut și d-alea, cum dracu’ să nu vrea, că… Citește mai mult »Despre moarte și alte nimicuri. Călăul
Poemul despre ediția a doua
așa, am mai murit o dată când am pierdut prima redacție cu poeții ei, care își cheltuiau timpul pe vin și filme franțuzești de artă cu bețivii ei care știau toate bombele cu curvele ei… Citește mai mult »Poemul despre ediția a doua
Lebăda
Pe insulă, bordelurile erau numeroase, chiar dacă viața se întâlnea totuși rar. Bordelul acesta însă era plin de viață. Era un apartament cu patru camere în care trăiau două peștoaice din Brazilia și șapte fete,… Citește mai mult »Lebăda
Țipăt și val
Noi doi am început să avem amintiri, mi-am spus, Și chiar atunci un val ușor Se spărgea de malul altei mări, la apus. Valurile sunt amintirile mărilor, Nu doar furtunile, nu doar furtunile… Apoi… Citește mai mult »Țipăt și val
Poemul despre anul 2019
Eu nu îmbrățișez curajul femeilor trândave de a poza în curul semi-gol pe insta și nici nu cred că ăsta e curaj e doar labilitate, iar povești de dragoste nu ne mai spun astăzi nici… Citește mai mult »Poemul despre anul 2019
Despre moarte și alte nimicuri. Rătăcitul
Să trăiești între străini e greu, să-ți duci viața printre ei, într-o țară a cărei limbă o înțelegi, fără a o simți, într-un mic orășel de provincie, unde totul seamănă cu un alt oraș de… Citește mai mult »Despre moarte și alte nimicuri. Rătăcitul
Poemul despre cuvintele tuturor oamenilor
eu nu vreau poezii pretențioase, nu-mi trebuie eu vreau cuvintele cele mai simple cuvintele tuturor oamenilor doar cu ele, cu sânge și nostalgie îmi scriu opera antumă sunt pentru o poetică a firescului arta uitată… Citește mai mult »Poemul despre cuvintele tuturor oamenilor
Numele meu este Zoyenka
Numele meu este Zoyenka. Asta înseamnă viață. Mă număr printre supraviețuitorii incendiului care a cuprins, la începutul anului, teatrul și atelierul nostru de la marginea orașului Tomsk. În urma incendiului mi-am pierdut o gheată pictată… Citește mai mult »Numele meu este Zoyenka
Halucinații
Aud tropotul calului Ce l-a purtat pe Rege Spre marile izbânzi Ș-apoi a-nchis de tot Ochii săi blânzi… Aud aripa păsării Purtând răvaș, Ce a-ntors soarta lumii, Ș-apoi n-a mai zburat Nicicând în Valea… Citește mai mult »Halucinații