Am visat că voi vedea cândva
mormântul unui Papă, va fi alb, simplu
pe marmură va străluci o floare albă
voi cădea în genunchi și un gardian
mă va ridica repede, nu e voie
papii și sfinții n-au copii
și nici eu n-am, nu sunt papă
nici sfânt nu sunt, nu sunt
și voi mai sta acolo cu capul înclinat
într-un unghi rezonabil până voi fi împins
spre ieșire, haideți, circulați, nu e nimic de văzut
nici aici, am visat că va veni un bătrân
în baston și va scoate din geantă, dintr-o pungă
bine împăturit, un căcat de om și va murdări
cu căcatul acela de om mormântul alb, simplu
pe marmură nu va mai străluci floarea albă
sărmane Papă, ce-a avut cu tine?
cum a trecut de securitate cu căcatul la el
au crezut că așa pute moșneagul, nu știu
de ce să faci așa ceva, de ce să faci așa ceva
nu știu, iubito, dar de la Roma se aude marea
e aproape și nu îmi mai e frică de întuneric
și nici de ce ne așteaptă în continuare
și m-am trezit într-un alt vis în care Papa trăia
de patru sute de ani, nu are cum să fie același
îi schimbă sosiile la fiecare treizeci de ani, ascultă-mă
oamenii nu pot trăi patru sute de ani, nu e om, e Papa
nu are cum, nu înțelegi, mereu ai fost sceptică
mereu ai fost circumspectă, mai știi sinonime
mereu ai fost devorată de logică
mereu obsedată de integrale, nu de pantofii cu toc
ție ți-ar fi plăcut să citesc promptere,
să prezint vremea probabilă, probabil
să fiu o țoapă, măcar, o tâmpită
de ce mă cerți, e doar un vis
de ce mă cerți, e doar un vis
îți spuneam