Păpușa
Ani de-a rândul a stat cu gândul la fetița cu țeasta crăpată, dimineața când se trezea, primul lucru pe care-l făcea era să-și pipăie capul, începea de sus, din creștet, își trecea degetele spre frunte,… Citește mai mult »Păpușa
Ani de-a rândul a stat cu gândul la fetița cu țeasta crăpată, dimineața când se trezea, primul lucru pe care-l făcea era să-și pipăie capul, începea de sus, din creștet, își trecea degetele spre frunte,… Citește mai mult »Păpușa
Strângea banul în palmă, îl ducea la piept, și-l trecea peste frunte, după care îl săruta cu zgomot, așa cum tot cu zgomot bea și din cana de vin – sorbea și plescăia mulțumită din… Citește mai mult »Fetița
Și chiar așa și era, Ava muncea de când se lumina de ziuă și până târziu în noapte – la lumânare, la lampă sau chiar la pâlpâirea stinsă a jarului din sobă – măsura, tăia,… Citește mai mult »Grecul
Copacii se ridică greu, dar cad repede; copacii din jurul mânăstirii picau cu o bufnitură surdă care la făcea pe cucoane să tresară, să dea fuga la ușă și să-și plesnească palmele, bătând des din… Citește mai mult »Că avea de lucru
– Mare minune francezul ăsta. – Ei, minune… Ce minune? Și el e tot un om. – O fi, dar nu vezi că le-a înnebunit pe toate? Denui, Denui. Numai de el vorbesc. Că e… Citește mai mult »Să se taie copacii
N-a fost prima data când Conița Manu și-a scufundat mâna în adâncurile pungii, am văzut-o de zeci de ori, așa cum am văzut și zâmbetul larg, dar mai ales ochii ieșiți din orbite ai Avei,… Citește mai mult »Mosiu Denui
Nici n-a ieșit bine femeia din curte, că Ava și-a luat haina și a plecat și ea, poate avea treabă sau poate voia să se bucure de soare. – Eu pe-asta n-am înțeles-o. – Pe… Citește mai mult »Pălăria galbenă
Dar noaptea nu ținea o veșnicie, după o vreme se stingeau și stelele, se stingea și luna, și de undeva de după deal, întunericul începea să se înmoaie, gata cu doliul, să-nceapă viața, asta zicea… Citește mai mult »A răsărit soarele
Nu avea nicio importanță ce vorbeam, vorbele ni se pierdeau în întunericul nopții care nu se terminase încă, poate ăsta era doliul lui Dumnezeu – noaptea – poate așa arăta el că-i păsa de copiii… Citește mai mult »Noaptea e doliul lui Dumnezeu
– Adică asta cum mai vine? – Care? – Asta cu copiii care sunt nevinovați. Cum adică sunt nevinovați? – Adică nu sunt de vină. – Pentru ce să fie de vină? – Că a… Citește mai mult »Dumnezeu de ce nu poartă doliu?