Secolul trecut
Nici nu apucase bine măgarul să-i încălăreze fata că se deschise ușa – și în prag răsări popa. Măgarul acela eram eu. Popa – popă, cu sutana pe el. Cât despre călărire, e urât spus,… Citește mai mult »Secolul trecut
Nici nu apucase bine măgarul să-i încălăreze fata că se deschise ușa – și în prag răsări popa. Măgarul acela eram eu. Popa – popă, cu sutana pe el. Cât despre călărire, e urât spus,… Citește mai mult »Secolul trecut
Stăteau pe ciuci, în fața ușii 314. Fumau. Era prea dimineață pentru orice altceva. -Bă, n-o mai băloși atât, că nu e pulă, zise Ovidiu, ștergând mucul de țigară cu mâneca. -Mi-e foame, zise fata.… Citește mai mult »Zăpada mieilor
Fiecare zi mai adăuga o pagină în cartea pe care o căra în spinare, pagina se năștea târziu după miezul nopții, translucidă și umedă, se usca spre dimineață și se lumina împreună cu cerul, se… Citește mai mult »Cartea
― Bună ziua. Rămâneți în mașină. Doar deschideți geamul. Agent șef principal Găitan Viorel. Actele dumneavoastră, vă rog. ― Imediat, domnule polițist, să le scot din poșetă. Gata. ― Ați fost atentă la semafor? ―… Citește mai mult »Apus de soare
Spune-mi ceva ce nu știu, Bob Marley a început să ghicească în palmă la patru ani, tot ce ghicea se adeverea, la șapte ani s-a lăsat de ghicit și s-a apucat de cântat ca să… Citește mai mult »Fetițele
Nu mai știa ce simțea. Trecuse prin toate stările. O duruse, o șocase, o amuzase, acum era în faza în care nu-i mai păsa. Voia doar să fie cât mai departe. Ori cel puțin așa… Citește mai mult »Tocuri în noapte
Cum era tot timpul singur, Nae se învățase să vorbească cu el însuși, își dădea ordine și sfaturi, se mira, se certa sau se lăuda, își promitea recompense și își punea condiții, hai băi, Nae,… Citește mai mult »Familia de manechine
În prag apăru întâi capul ei mic, cu păr roșcat. Avea ochii cârpiți de somn. Deschise mai mult ușa și intră trăgând de o pătură roz, cu pisici colorate. ― Du-te înapoi în pat, Ruxandra.… Citește mai mult »Luna amară
Nimic spectaculos nu se întâmplase vreodată în viața paznicului de la fabrica de mobilă. Fusese un copil ca toți copiii, un adolescent ca toți adolescenții și un om în toată firea ca toți oamenii în… Citește mai mult »Barca
Rareori mă suna înainte să vină, de aceea n-am fost surprins când m-am trezit cu ea la ușă pentru a treia oară de când mă mutasem în cartierul ăsta de bătrâni, unde până și eu,… Citește mai mult »Nu e nimeni vinovat pentru asta