Casa
Marele Oraș ne aduna din toate colțurile țării și ne îmbrățișa, dându-ne iluzia că vom fi împreună pentru totdeauna, dar peste zilele acelea s-au așezat alte zile și apoi alte zile, e ca și cum… Citește mai mult »Casa
Prima pagină » Proză »
Proză
Nirvana
Sunt cinic și nu mă mai mișcă nici să văd secolele arzând odată cu vechea catedrală, nu mă mai impresionează criminalii în serie, holera, moartea de inaniție a preșcolarilor din India, războiul din Sudanul de… Citește mai mult »Nirvana
Tărâmul normalității
Orașul nostru nu a dat niciun geniu. Ar fi fost drăguț dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, dar din păcate nu a fost cazul. Ne-ar fi priit un geniu care să ne pună pe harta… Citește mai mult »Tărâmul normalității
Enigma
Vreau să vă mai spun ceva: la noi, pe Aleea Zorilor, trăiau pe atunci câteva sute de copii. Aleea se deschidea într-un dreptunghi străjuit de blocuri pitice, din care coborau, la nesfârșit, unul după altul,… Citește mai mult »Enigma
Mascarada
Îmi plăcea paltonul acela, mi-ar fi plăcut să-l salvez, chiar așa ciuruit de gloanțe, și să-l port ca pe o medalie, mi-ar fi venit bine, eu nu aveam mâinile lui de urangutan, el era diform… Citește mai mult »Mascarada
Pagini de jurnal (10)
23 decembrie Doamne, ce de impostori și în așa-zisa presă de la vlahi! Șarlatani care nu știu decât să stimuleze gâdilicii dindărătului publicului, vânzători de pufarine în bufete de gară, prin halte pre-orășenești, ajunși trompetele… Citește mai mult »Pagini de jurnal (10)
Pagini de jurnal (9)
22 decembrie Nu spun că nu aparțin de vlahi, dar: – n-am dat și n-am luat niciodată șpagă – nu am mâncat niciodată șaorma, nici tobă, nici șorici – nu m-am uitat niciodată la concursuri… Citește mai mult »Pagini de jurnal (9)
Zăpadă albă, albă
Cerul se colorase în gri, iar lumea toată se înfundase în lână, nu se mai auzeau nici mașini și nici oameni, roțile se opriseră, pașii încremeniseră și nimic, dar absolut nimic nu îndrăznea să se… Citește mai mult »Zăpadă albă, albă
Copiii pierduți din Valea Oii
În cârciumă la Cerbu, luni seara, nu era prea mare înghesuială. Doar câțiva flăcăi din sat își făceau veacul seară de seară pe acolo, și mai mult pentru păcănele decât pentru pahar. Ce agoniseau în… Citește mai mult »Copiii pierduți din Valea Oii
Un cui
În cei patruzeci de ani ai lui, Nae Cui nu lucrase nicio zi. Nici gând să fi făcut vreodată vreo treabă, iar să se angajeze pe undeva, nici prin cap nu-i trecea. De ce să… Citește mai mult »Un cui