Splendidele povestiri ale lui Gabo

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

În marginea cărții “Povestiri”, de Gabriel Garcia Marquez, volum publicat la RAO acum cinci ani. Cartea, extraordinară grafic, a apărut cu ilustrațiile lui Carme Sole Vendrell.


Pentru că era mai talentat decât un milion de alți de scriitori la un loc, Gabriel Garcia Marquez a fost excepțional în aproape tot ce a scris.

Memoriile lui n-au egal și a fost imens și ca romancier, și ca gazetar, și ca povestitor.

 

Povestirile lui nu sunt cu nimic mai prejos de “Un veac de singurătate”, “Toamna patriarhului”, “Dragostea în vremea holerei” sau “Generalul în labirintul său”, romanele sale cele mai citite și mai iubite.

Aceată colecție de povestiri, pe care le știu de mulți ani pe de rost, Siesta de marți, Un domn foarte bătrân cu niște aripi uriași, Ultima călătorie a vasului-fantomă, Vara fericită a doamnei Forbes, Lumina e ca apa și Maria dos Prazeres, sunt toate atinse de geniul lui Gabo, omul capabil să facă fantasticul mai real decât realitatea.

Preferata mea este “Maria dos Prazeres”, o proză despre o prostituată bătrână care nu mai are pe nimeni pe lume, cu excepția câinelui, pe care îl dresează să plângă la mormântul ei încă gol. Ca toate textele mari, și acesta este tot despre dragoste și moarte. Și în toate aceste povestiri se vede și lumea prin ochii deschiși, plini de miracole, ai copiilor.

 

Povestirile lui Gabo au în ele o țesătură a tandreței care le face rezistente la timp, vor rezista pentru totdeauna, și totodată sunt de neuitat.

Cine citește o povestire de Gabo și-o va aminti și în timpul morții sale, pentru că în fiecare fragment apare magia.

Gabo e un alchimist, vede aurul dinăuntrul fiecărui personaj, fiecărui fapt banal de viață, pentru că nimic nu e de fapt banal în viață și magia e peste tot, dar asta o știu doar poeții, și nu toți, ci doar cei aleși.

Iar Gabo a fost atât de bun în tot ce a scris pentru că, de fapt, nu a fost niciodată nimic altceva decât un mare poet încredințat că viața este dintotdeauna și pretutindeni minunată și îngrozitoare în același timp. Fără să îl învețe nimeni, Gabo a știut.


Ianuarie 2025

Andrei Crăciun

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: