Un simbol pentru destinele anonimilor zdrobiți

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

În marginea cărții “Un anume domn Piekielny”, de François-Henri Désérable. Editura Humanitas Fiction. Traducere din limba franceză și note de Adina Dinițoiu. Volumul a apărut în anul 2017.

Primul lucru surprinzător la această carte este autorul ei: François-Henri Désérable avea treizeci de ani când a publicat-o. E născut în 1987, ceea ce îl face scandalos de tânăr. Și ca și cum nu era de ajuns că a scris o capodoperă la o vârstă atât de puțin înaintată, domnul Désérable este la bază jucător profesionist de hochei pe gheață. Da, ați citit bine. E foarte posibil ca domnul Désérable să fie cel mai bun jucător de hochei pe gheață dintre toți scriitorii care au trăit vreodată. Și, totodată, să fie și cel mai bun scriitor dintre toți jucătorii de hochei pe gheață care au trăit vreodată.

Cartea dumnealui, îndelung premiată (alegerea României pentru Premiul Goncourt în 2017), este literatură de cea mai bună calitate. Domnul Désérable se pomenește într-o zi în Vilnius (în trena pasiunii sale pentru hochei). Unde vede o inscripție care îi aduce aminte de domnul Romain Gary, autorul splendidului volum de memorii (romanțate) Promisiunea zorilor, unul dintre cei mai buni scriitori francezi (născut evreu în Imperiul Țarist, sub numele de Roman Kacew).

 

Iar printre vecinii săi, în copilăria din Vilnius, domnul Gary îl menționează pe un anume domn Piekielny.

Zeci de ani mai târziu, tânărul Désérable pleacă pe urmele acestui anume domn Piekielny. A existat cu adevărat și dacă da, ce s-a ales de el? Unde a ajuns? Într-o groapă comună ca atâția evrei uciși de naziști? Cine a fost domnul Piekielny?

Măiestria literară a tânărului domn Désérable face din domnul Piekielny un simbol. El devine cu adevărat un simbol pentru destinele tuturor acelor anonimi spulberați de atrocitățile secolului XX și, de fapt, de atrocitățile dintotdeauna din istorie.

Domnul Désérable are o formidabilă putere a imaginației, personajele sale fac naveta între realitate și imaginar, tot ce scrie, ca prin farmec, devine literatură.

 

Este, din acest punct de vedere, un demn continuator al tradiției inaugurate de domnul Gary, născut Kacew, vecinul unui anume domn Piekielny.

Au trecut șapte ani de când a fost scrisă această carte, am ajuns nedrept de târziu la ea, dar în regim de urgență dau de știre că ea există! În sfârșit, un nou roman grozav despre sfârșitul marii civilizației evreiești din Europa!

Cum scrie domnul Désérable? Cam așa: “Nu știu dacă cred în Dumnezeu ori în hazard – dar ce este hazardul, dacă nu Dumnezeul necredincioșilor? Pentru ca ideea acestei cărți să se nască a fost nevoie însă de o înlănțuire perfectă de subjonctive trecute: a trebuit ca Promisiunea zorilor să fi fost în programa bac-ului la franceză; ca lectura cărții să mă fi impresionat atât de mult; ca, ani mai târziu, un tânăr anume să fi devenit prietenul meu; ca el să fi întâlnit o fată și să se fi îndrăgostit; ca iubirea aceasta să fi fost reciprocă și durabilă; ca el s-o fi cerut în căsătorie pe o plajă din Croația, pe când soarele apunea, într-o seară de iulie; ca el să mă fi rugat să fiu martor al iubirii lor; ca ca el să fi fost la fel de pasionat; ca un turneu să se fi ținut în Belarus; ca singurul avion pentru Minsk să fi fost plin, fără nicio șansă de a prinde un loc; după care Vilnius, apoi taverna, apoi portofelul furat, apoi Western Union, apoi străzile din Vilnius străbătute la mica și fericita întâmplare; a trebuit apoi să existe placa comemorativă și, într-un final, ca o frază anume să iasă la suprafață din sfumatoul memoriei”.

Domnul Gary își descrie vecinul, un anume domn Piekielny drept un șoarece trist, așa că domnul Désérable nu mai are ce face și dedică acest roman tulburător tuturor șoarecilor triști.

 

Am citit cartea cu încântare și mi-a făcut o poftă teribilă să plec pe urmele domnului Désérable, despre care istoriile literare consemnează că s-a născut la Amiens (unde a trăit Jules Verne), dar nu sunt hotărât să le cred. Și povestea lui e atât de interesantă încât poate că, la urma urmei, a scris-o tot domnul Gary.

Aprilie 2024

Andrei Crăciun

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: