zece
ai nopțile bântuite stihii te mângâie pe barbă privești în suflet gooooooooool Maradona e numai unul a fost și eu am fost oare? nemuritoare până-n absolut Zece anii trec absurdul ne cuprinde ți-e dor de… Citește mai mult »zece
ai nopțile bântuite stihii te mângâie pe barbă privești în suflet gooooooooool Maradona e numai unul a fost și eu am fost oare? nemuritoare până-n absolut Zece anii trec absurdul ne cuprinde ți-e dor de… Citește mai mult »zece
Cine mai merge cu tramvaiul, după ce a trecut de treizeci și cinci de ani, întrebarea nu trebuie ridicată în Copenhaga, ci aici, în București, la Porțile Orientului, în cea mai mizerabilă capitală din Europa… Citește mai mult »Tramvaiul 36
Ana n-a fost întotdeauna așa. Prin ’92 ai ei s-au gândit că e o idee bună să se privatizeze, se auzea că patronii o duc bine, beau ca Sue Ellen și au birou ca J.R. din Dallas.… Citește mai mult »Câinii
Părculețul din fața blocului era pustiu. Un singur copil se juca pe-acolo, în rest toți mâncau, dormeau sau pur și simplu stăteau cu părinții. Însă Roxana nu era chiar un copil, deși bunica și tata… Citește mai mult »Între parter și etajul nouă
Un cetățean cu o splendidă căciulă de miel intră în scara blocului. E nenea Ursu. A venit de la țară și duce în brațe câteva sacoșe cu alimente, inclusiv o găină recent sacrificată. Un băiat… Citește mai mult »Ursu
Ostia, îmi spuse prietenul meu spaniol, cu care vânasem lei în Cuba, mi-au găsit ceva la rechin și acum o să mor. Așa vorbea el limba română, am înțeles în mai puțin de o… Citește mai mult »Rechinul
1. Astăzi va trebui să îi spun. Astăzi va trebui să îi spun. Astăzi va trebui să îi spun. Astăzi va trebui să îi spun! Mircea se joacă în dormitor, îmi place să văd ce… Citește mai mult »Discuția
Anii aceia îmi par acum făcuți din lumină. Atunci, însă, trebuie să fi fost întunecați. Tinerețea își făcea însă minunile cu care era datoare. Ne strângeam în fiecare joi să jucăm poker, la noi într-un… Citește mai mult »Poker
la început am crezut că e doar eroare statistică o anomalie pe graficul sentimentelor umane un punct de date straniu, izolabil, eliminabil dar apoi te-am văzut cum pășești prin mulțimea unor corpuri vag definite și… Citește mai mult »Derivă
te avertizez, o să doară: camera video minusculă înaintează lent prin vene și prin camerele inimii încercând să găsească motivul real pentru care sentimentele tale sunt atât de inflamate prima ipoteză e simplă: organismul meu… Citește mai mult »Endoscopie sentimentală