Dor de Rebeca
Rebeca m-a părăsit acum trei săptămâni. Sau poate patru? Nici nu mai știu. Sunt un dobitoc, un bădăran beat, cu un pahar de tărie uitat în mâna dreaptă, de la ultima terasă unde am stat.… Citește mai mult »Dor de Rebeca
Prima pagină » Proză »
Proză
Zarimski
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva… cât timp se face pâinea prăjită. Norii sunt grei ca niște saci cu nisip, pe care îi și văd, de altfel, cărați de doi muncitori gălăgioși, aproape de… Citește mai mult »Zarimski
N-a mai rămas decât scrumul și povestea asta a noastră
Dar sângele nu e de ajuns, păpușo, ai fi avut nevoie de brațe puternice și pumni tari, de sprâncene pe care să le strângi lângă nas, și de gură cu care să scuipi cum scuipau… Citește mai mult »N-a mai rămas decât scrumul și povestea asta a noastră
Câinii care au trecut poarta
Cineva a mai adus la poartă un câine. Este mare, alb și lățos și are și un PET de plastic legat de coadă cu o sârmă. Faptul că oamenii își abandonează câinii la poarta noastră… Citește mai mult »Câinii care au trecut poarta
Lumânarea
În primăvară a murit la nouăzeci și doi de ani bunicul meu, bunicul Vasile când mori la nouăzeci și doi de ani lumea zice eh, bine că a trăit atât și a fost pe picioarele… Citește mai mult »Lumânarea
Piticul din căniță
– Căcat. – Poftim!? – Tu mi-ai reproșat că aș fi spus despre tine că ai mănâncat rahat, ceea ce nu este adevărat. Eu am folosit cuvântul ,,căcat”. – Incredibil! Își ridică mâinile spre cer… Citește mai mult »Piticul din căniță
Fragmentele (1)
Nu pot fi decât un foc de artificii. Nu vreau să fiu nici foc de tabără, nici o brichetă care scapără în noapte. Nu am nimic de oferit acelora care nu știu să ardă. Cine… Citește mai mult »Fragmentele (1)
Ai o țigară, doctore?
De ce i-am omorât, întrebi doctore, bine, îți voi spune de ce i-am omorât, deși mie nu-mi folosește la nimic, oricum aici voi rămâne până la sfârșitul vieții, și nici ție nu îți folosește la… Citește mai mult »Ai o țigară, doctore?
Leanca
Leanca, spre deosebire de ceilalți oameni din sat, care simțeau că nu aveau încotro, părea mulțumită de noua organizare a pământului în Colectiv. Nu-și punea prea multe probleme existențiale. Nu-i păsa ei prea mult… Citește mai mult »Leanca
Mustața tovarășului Puiu
Puiu se privi mai mult decât de obicei în oglindă. Era o oglindă la fel ca toate celelalte. Toate erau pe atunci la fel, în oraș, în județ și în țară. Chipul lui Puiu însă… Citește mai mult »Mustața tovarășului Puiu