Era trecut de miezul nopții. Șahiștii plecaseră de mult zăngănindu-și sticlele goale; orașul tăcea învelit în somn. Dormeau stelele, zidurile, străzile. Până și șoarecii dormeau. Doar din parc se auzeau uneori pocnete seci. Cineva care… Citește mai mult »Nu mai dansasem niciodată
– Te înșală, auzi vocea șoptită, dar cu un ton grav. – Nu te cred, tresări el când buzele ei aproape îi atinseseră lobul urechii. Se trase mai în spate și o privi concentrat și… Citește mai mult »Despre răni şi răniţi
N-aveam nevoie să mă întorc și nu trebuia să deschid ochii s-o văd, umbra venea din spate, știam asta, îi simțeam tăcerea înghețată lingându-mi tălpile, îi vedeam bezna prin pleoapele strânse și-i auzeam șuieratul. Mirosea… Citește mai mult »Prin sticlă
23 aprilie Ultima supraviețuire Sunt cele mai grele cuvinte pe care le-am scris vreodată: Radu Cosașu a murit. Cu Radu Cosașu îmi moare cel mai bun prieten, cel mai bun cititor și scriitorul preferat, îmi… Citește mai mult »Jurnal (20) – 2023
Nea Matei s-a prăbușit oftând pe bancă. Era îmbrăcat prea gros. S-a desfăcut la geacă și apoi la haină, lăsându-și gâtul păros în văzul lumii. A fost foarte surescitat când l-a anchetat poliția. De-abia a… Citește mai mult »De pază
Zilele se duceau una după alta fără ca eu să observ ceva din trecerea lor, nu știam nici când răsărea soarele și nici când se întuneca afară, nu simțeam când se schimbau anotimpurile și habar… Citește mai mult »Bătrânul cu câinele negru
Mă gândisem de multe ori cum o să fie când n-o să mai fie, cum o să plâng în hohote și-o să-mi smulg părul din cap, cum o să dorm la ușa, la scara sau… Citește mai mult »N-am mai trecut niciodată pe strada lui
Într-o piscină am gustat pentru prima oară moartea. Aveam cinci ani. Tata mă înscrisese la un club de înot de stat pe care el însuși îl frecventase și, mai impresionant, îl supraviețuise. Cluburile astea publice,… Citește mai mult »Lecții de înot
Ceasul de la mână îmi indică ora 8. Abia am reușit să prind o cană de cafea de dimineață. O să o beau în biroul meu micuț, de doi metri pătrați, cu geam destul de… Citește mai mult »Oficiul poștal nr. 519
Stăteau cu toți așezați pe scaune de grădină de plastic, la masa tot de plastic, sub umbrela mare de soare care purta sigla unei mărci de bere. Să fi fost vreo opt, majoritatea tineri, până-n… Citește mai mult »De ce am plecat din Franța