Viu și frânt
Îți amintești uneori, nu-i asa? Când ceva creștea în tine și durea… Până să începem să murim Nu încetăm să ne naștem, Cât timp mai plângem de mirare Mai păstrăm ceva din Țipătul nou-născutului. … Citește mai mult »Viu și frânt
Prima pagină » Cornel Gabriel Caian »
Cornel Gabriel Caian
Insolație
Nici nu te întreb De ce galopezi în piept și pe timpane, O mână bezmetică Îmi desenează viața pe o hârtie EKG, Poate ar fi bine ca, dacă m-am întors acasă, să nu mai plec;… Citește mai mult »Insolație
Întâlnire
Am întâlnit cândva Fericirea de mai Și am chemat-o-n mine, I-am spus mai stai, Voi sta, mi-a zis, Dar sunt ca pe o funie, Obiectiv, nu pot rămâne Decât până în iunie; Pornii… Citește mai mult »Întâlnire
August
E atât de aproape, Amantele pleacă în croaziere cu soții, Le observi privind înlăcrimate apusul, Neglijându-și clipe bune copiii, Cele mai bune clipe, Când amantele sunt triste, Privind de pe punte apusul, E rece uneori… Citește mai mult »August
Însemnare
Într-un jurnal de gurmand, plin de tumult, printre mirări ar fi aceasta: semințele satură mai mult decât rădăcinile, mai mult decât tulpinile ori decât fructele, cumințile. Descoperi în ele gustul discret, ce ridică –… Citește mai mult »Însemnare
Rochia
Îi mângâie clavicula Și pieptul schițate De mână măiastră, În față, iar în spate Îi curge apă lină Sau repede, cascadă… De-aș putea fi acolo, O bucată de stambă, Să-mbrățișez piciorul Desenat nu de om,… Citește mai mult »Rochia
Razne de amiază
Fu o noapte neagră, Ca un discret atelier de culori, Ce dură, neașteptat, până în zori; Și încerc să fac față mugurilor mov, Și florilor galbene, și pajiștilor, Și iezilor albi, și ochilor sclipitori;… Citește mai mult »Razne de amiază
Prezent continuu
Înainte să pășesc, Pe drum erau aceleași pietre, Acum sunt mai netede. Înainte să-mi ridic privirea, Norii erau tot nori, Străvezii, diafani Sau negri, uneori. Înainte să fiu, Ființa era aceeași, Neîmpăcată, În carne și-n… Citește mai mult »Prezent continuu
Camusiană
Lumina aceea albă îți ocupă Interioarele sufletului, golindu-le, Iar nimicul rânjește din unghere, Strigă prin respirația ceasului, Tăcerea cărților din bibliotecă, Murmurul răcoros al copacilor, Lătratul unui câine din vecini… De-ai putea să te prăbușești… Citește mai mult »Camusiană
Dimineți
Diminețile – scări aruncate Pentru a salva același Și același naufragiat. Cum să pun primul pas, Apoi pe următorul… Sub lumina zorilor, Ca o promisiune a eșecului. Dar, totuși, am salvat cândva un copil, Ne-am… Citește mai mult »Dimineți