Aici/acolo
Am plecat. Nu, că sunt bine. Sunt aici, în Franța, sunt bine. Am plecat, de ce să mai rămân? Ca să ce? Păi, nu știți, nu știți ce e acolo? Nu știți cum e țara… Citește mai mult »Aici/acolo
Prima pagină » Proză »
Proză
O jumătate de piruetă
Încă un pas, încă o piruetă, încă un gând, fii ușoară ca fulgul! răcnește Mario de pe margine, dar ce-l interesează pe el? stă înfipt în scaun și urlă la tine cu ochii bulbucați și… Citește mai mult »O jumătate de piruetă
Vocile de dincolo
Lumea crede că cel mai rău lucru la abator e să vezi cum mor animalele, unul, două, o sută, o mie, zi după zi, fără încetare, sub ochii tăi. Eu zic că nu-i așa. La… Citește mai mult »Vocile de dincolo
Povestea unei narcise
În poiana învăluită în ceață, o narcisă mititică și-a scos capul delicat din pământ și s-a uitat în jur plină de curiozitate. – Brr! Ce frig e! a șoptit brusc înfiorată de o pală de… Citește mai mult »Povestea unei narcise
Nomadul (23)
Dar Gherasim se trezi înainte să apuce să răspundă. Se îmbrăcă bine și plecă să cineze cu Cristian Racovski, care, desigur, avea o față de mormânt. Gherasim se prefăcu însă că nu o vede. Dar… Citește mai mult »Nomadul (23)
Nomadul (22)
Și înainte să plece la Moscova, Gherasim fusese vizitat de spiritul lui Mihail care îl întrebase un singur lucru: Și zi așa, în sfârșit pleci să cauți nemurirea? Nemurirea?, se mirase Gherasim, da, nemurirea, îi… Citește mai mult »Nomadul (22)
Nomadul (21)
Pentru Gherasim, Joița era o adevărată regină necunoscută a timpului acela, viața omului a fost dată pentru totdeauna și a fost dată bine, natura era înțeleaptă și Joița știa asta și Gherasim știa asta, dar… Citește mai mult »Nomadul (21)
Gata, s-a terminat joaca
Când e soare, îi dăm rochia cu buline, îi punem sandale și pălărie; când plouă, o îmbrăcăm cu rochia verde și cu pelerina. Poșeta? O avem mereu pregătită, cu tot cu mica ei comoară: o… Citește mai mult »Gata, s-a terminat joaca
Rochia
Îi mângâie clavicula Și pieptul schițate De mână măiastră, În față, iar în spate Îi curge apă lină Sau repede, cascadă… De-aș putea fi acolo, O bucată de stambă, Să-mbrățișez piciorul Desenat nu de om,… Citește mai mult »Rochia
Poveste pentru o fată oarbă
Scriu și plâng, creionul alunecă fără voia mea pe hârtie, mângâie întinderea de sub cuvinte și aerul fin dintre ele, dar se poticnește la fiecare denivelare a foii și la fiecare hop al minții mele,… Citește mai mult »Poveste pentru o fată oarbă