Nomadul (12)
Fu aproape să se lase cuprins de orgoliu, în el se luptară aprig umilința și orgoliul. Bineînțeles, câștigă sufletul. Gherasim începu să se simtă neînțeles și chiar neînțeles era el : Ăștia cred că scriu… Citește mai mult »Nomadul (12)
Prima pagină »
News
Prezent continuu
Înainte să pășesc, Pe drum erau aceleași pietre, Acum sunt mai netede. Înainte să-mi ridic privirea, Norii erau tot nori, Străvezii, diafani Sau negri, uneori. Înainte să fiu, Ființa era aceeași, Neîmpăcată, În carne și-n… Citește mai mult »Prezent continuu
Ar fi trebuit să plouă
Ar fi trebuit să plouă, dacă nu infernal, măcar abominabil. Dar ninsese. Vreme de două zile, un viscol impetuos stăpânise orașul, îngropându-l, nimicind brândușele care răsăreau timide. Toată bucuria primăverii fusese retezată, iar acum Mona… Citește mai mult »Ar fi trebuit să plouă
Ko-Ko-Ri-Ko
În atelierul de croitorie Maison Grampayre din Moulins se auzea doar foșnetul unui material ce trebuia să devină atracția serii de 10 octombrie 1904. Gabrielle cosea ultimele volane ale rochiei ei de cabaret. Ținea între… Citește mai mult »Ko-Ko-Ri-Ko
În fața unui zbor prea înalt
Într-o dimineață de toamnă, la Târgul de Vechituri își făcu apariția o domnișoară fragilă precum o salcie. Odată cu ea intrase și parfumul uitat al ploii, mai demult ascuns într-o cutie și ars. Părul i… Citește mai mult »În fața unui zbor prea înalt
Bărbosul cu bețigașul
În casa cu țiglă roșie stăteau oamenii buni. Aveau mușcate la ferestre, cearșafuri scoase la aerisit pe pervazuri, soare și liniște. De acolo venea miros de pâine – dimineața, de tei – în iunie și… Citește mai mult »Bărbosul cu bețigașul
Camusiană
Lumina aceea albă îți ocupă Interioarele sufletului, golindu-le, Iar nimicul rânjește din unghere, Strigă prin respirația ceasului, Tăcerea cărților din bibliotecă, Murmurul răcoros al copacilor, Lătratul unui câine din vecini… De-ai putea să te prăbușești… Citește mai mult »Camusiană
Singurătatea copilului unic
Sunt singură la părinți. Am fost foarte singură la părinți. Nu e neapărat ceva rău. Că știi cum e, „ unu’ da’ bun”! Si setarea psihologică ar fi în favoarea mea: ființa umană vrea exclusivitate,… Citește mai mult »Singurătatea copilului unic
Dimineți
Diminețile – scări aruncate Pentru a salva același Și același naufragiat. Cum să pun primul pas, Apoi pe următorul… Sub lumina zorilor, Ca o promisiune a eșecului. Dar, totuși, am salvat cândva un copil, Ne-am… Citește mai mult »Dimineți
Diateza reflexivă
Ușile apartamentului nostru joacă un rol de dimineața până seara iar noaptea rămân deschise ca o biserică în renovare ca un teatru în descompunere veșnic deschis veșnic hrănindu-se din sine, pe sine, se, cu măruntaiele… Citește mai mult »Diateza reflexivă