Raluca Poenaru

Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec întinsă pe-o parte, cu spatele la stradă și cu fața spre zid. Acolo unde piatra cenușie a clădirii se întâlnește cu trotuarul, umezeala mușcă din perete dând… Citește mai mult »Orbul

Azi a venit din nou băiatul de hârtie. L-am văzut de la semafor. Aștepta pe partea cealaltă a străzii, fixându-mă cu privirea de parcă ar fi vrut să mă lipească de trotuar; să nu cumva… Citește mai mult »Mărgelele de sticlă

Nu mă uit în oglinzi și chiar dacă m-aș uita, în ele n-aș vedea decât întuneric, iar dincolo de el știu că nu e nimic. Pentru că întunericul din oglinzi vine din întunericul celui care… Citește mai mult »Ciocolata Kiss

În urât sunt și părți frumoase, iar frumosul are și laturi urâte, după cum umbra are și lumină, iar lumina – umbră, ce banalități! am fost o fată banală, oare banalul ce ascunde? probabil nimic,… Citește mai mult »Umbra

Iar ea, degeaba se ducea la coafor și la cosmetică, degeaba își făcea rochii la croitoreasă și își cumpăra pantofi cu toc, după cum tot degeaba se plimba prin casă ca o regină, cu halat… Citește mai mult »Câtă frumusețe

Noaptea se lasă peste oraș încet, ca o boală. Vine dinspre munți, ocolește norii în care se mai zărește încă – portocaliu – apusul, se zbate între turlele bisericii și începe să se prelingă pe… Citește mai mult »Noaptea

Dintotdeauna mi-a plăcut cafeaua. De când am auzit-o învârtită cu lingurița în ceașca albastră a Ninetei. De când i-am văzut aburul ridicându-se în mansarda ei întunecată. Și de când am luat prima gură. O băutură… Citește mai mult »Cafeaua

Încă o zi din lunga mea viață, una după alta, zilele mi se întind pe piele ca solzii unui șarpe, mă târăsc pe lângă ziduri, pe lângă garduri, prin colțuri întunecoase, să nu fiu văzută,… Citește mai mult »Încă o zi

Plouă. 10 grade. Sau poate 11, nu știu, nu mai știu. Nu mai simt. Am darul nesimțirii, un corp pe jumătate mort, inimă de piatră și piele de tablă, sună trist, dar nu e trist.… Citește mai mult »E vară aici

Azi a venit la mine un băiat de hârtie. Nu e nici primul, nici ultimul. Zeci de oameni de hârtie mi-au trecut prin fața ochilor de-a lungul timpului. Îi văd de fiecare dată de departe.… Citește mai mult »Băiatul de hârtie