Proză

Știu la ce te gândești. La ce mă gândesc, Buddha? Că arăt ca o balenă congelată. Hai, Buddha… Nu, nu. La asta te gândești. Nu e rușine, tătuțule, să arăți ca o balenă congelată. Tu… Citește mai mult »Junior (26)

Buddha ținuse în tot acest timp degetul ridicat. Era semnul că e ocupat cu mine – vrea să vorbească. A lăsat degetul să i se prăbușească. Era semnul că trebuie să plec. Așa că am… Citește mai mult »Junior (25)

  Și în toată această faună, Buddha-Cămătarul era încă mai personaj decât restul.   Și zi, așa. Băi, știi ce faci la întoarcere, da? Știu.   Căci știam ce urma să-mi spună, le-o zicea tuturor… Citește mai mult »Junior (24)

Îl aveam și noi în redacție: un Casanova incurabil, își luase un nume care să îi dea un aer franțuzesc, purta chiar și bonetă. Își spunea Henri, deși îl chema Eduard. Eu nu eram prieten… Citește mai mult »Junior (23)

Și eu mă simțeam întrucâtva poet și poate chiar era sau cel puțin așa îmi spuneau câțiva intimi.   Vorbeau urât poetașii noștri, dar unii scriau frumos, abuzau de comparații și meseria de ziarist nu… Citește mai mult »Junior (22)

Cât despre Zeus, nu mai avea nici bunul Dumnezeu ce să pieptene la el. Dar Zeus oricum se descurca. Era limpede că avea toate calitățile necesare în tranziția către ce avea să mai aducă și… Citește mai mult »Junior (21)

Și mai era și Nae Belea, care vorbea doar în rime și dădea titluri care rămâneau în istoria de o zi a presei. Orice păcate omenești ar fi avut, toate îi erau iertate pentru geniul… Citește mai mult »Junior (20)

  Aveam de toate, tot felul: hoți de casete audio din târg  de la Vitan, foști vânzători de covoare, unii abia coborâți din tren la Gara de Nord, de încă le auzeai simfonia greierilor din… Citește mai mult »Junior (19)

Iar fetele de la departamentul de cultură își astupau urechile, să nu audă așa orori.   În special Zenobia Dârdâlicea de la Zimnicele, o fată adorabilă, pe care o adusese șoferul Ghițea cu mașina în… Citește mai mult »Junior (18)